Un concediu... trist

Zilele au trecut cu repeziciune si deja ma vad nevoit sa privesc cu nostalgie la ultimul concediu, petrecut alaturi de parinti. Anul acesta a fost ceva mai special, mai ales dupa evacuarea fortata cu iz politic totalitar a institutiei unde lucrez din fostul sediu, fapt ce m-a facut sa imi desfasor activitatea din ultimele luni... acasa. Adica a fost mai mult o plecare din Bucuresti decat un concediu tipic... Totusi, in lipsa economiilor din acest an, care au luat drumul bancilor si organelor fiscale, am optat pentru traditionalul concediu la parinti.

Satul romanesc - pacient in moarte clinica

Dupa o saptamana de relaxare in orasul natal, am facut o scurta incursiune pe Valea Trotusului, unde locuiesc rudele din partea mamei. Incursiunea a fost prilejuita de reconstructia mormantului bunicii mele. Cu aceasta ocazie am luat putin pulsul mediului rural romanesc. Astfel, am descoperit o societate marginalizata, care isi gaseste remedii in orice mijloace, mai putin cele oferite de stat si societatea oficiala. Pe langa preponderenta lucrului la negru (in contextul politicii fiscale dezastroase a guvernului actual), oamenii prefera sa isi inece necazurile, dar si bucuriile, in alcool, fapt recurent in societatea noastra, in care seriozitatea nu valoreaza mare lucru, chiar si presedintele oferind modelul unui amator de bauturi cu multe grade... In afara acestui lucru, dar legat de el, violenta in familie constituie un fapt cotidian, fara insa a avea efectele din societatea urbana. In fond la noi legea nici nu exista, decat daca ai bani...

In acelasi timp, orasenii sunt priviti ca oameni straini si bogati, astfel ca preturile cresc brusc atunci cand apar masinile scumpe ale celor care isi agonisesc traiul in alte parti. Nu in ultimul rand, tinerii prefera sa paraseasca satele pentru ca nu au nici o perspectiva acolo (micile orase nu stau nici ele mai bine), iar numarul copiilor nou nascuti intr-un an incape pe degetele unei singure maini... In acest ritm, in cativa ani satele vor fi doar mici rezervatii de varstnici, populate de cativa batrani betivi si hoti si de cateva batrane clevetitoare incovoiate de ani, unde aerul e foarte proaspat dar in care nu poti sta mai mult de o saptamana. Odata cu el vor muri si traditiile romanesti si ceea ce constituie specificul nostru national, urmand a fi inghititi de marea masa a consumatorilor robotizati de la nivel european, fara nici un discernamant propriu, dar si fara mijloacele occidentale, o masa de manevra pentru politicienii si oamenii de afaceri fara scrupule...

Piatra Neamt - orasul contrastelor

Intr-una din zile m-am hotarat sa vizitez Piatra Neamt, resedinta de judet, despre care auzisem lucruri extraordinare, atributele mergand pana la "Elvetia Romaniei". Ajuns la marginea orasului, aceasta "Elvetie" m-a intampinat cu drumuri desfundate pe care pietrisul predomina, iar masinile de-abia aveau loc pe o banda pentru ambele sensuri. Nu pot sa nu ma intreb daca acest lucru nu are cumva legatura cu faptul ca zona orasului meu natal nu a votat asa cum indicase baronul local al judetului... In schimb, in zona in care un deputat a trecut de la opozitie la putere, centura orasului era de o calitate rar intalnita chiar si pe drumurile europene. Din pacate si in cazul fondurilor europene, alocarea loc se face tot pe criterii politice, clientelei de partid...

Plimbarea cu telegondola a fost foarte interesanta si mi-a infatisat orasul de sus, o vedere interesanta. Totusi, am putut remarca, pe langa complexele turistice din zonele impadurite, si o zona industriala abandonata, ca un adevarat cimitir al productiei locale. In schimb, din varful dealului Cozla am avut o panorama spectaculoasa a imprejurimilor. Am remarcat si transportul local ecologic asigurat in majoritate de troleibuze, o initiativa laudabila si care ar trebui imbratisata si de alti primari (spre deosebire de Constanta unde interesele petroliere sunt mai puternice decat protectia mediului, si unde tramvaiele si troleibuzele, in loc sa fie extinse, sunt desfiintate). Mai e insa cale lunga pana la ... "Elvetia Romaniei".

CFR - apusul vremurilor bune
La intoarcerea in Bucuresti am apelat, de dragul vremurilor trecute, la transportul pe calea ferata, desi la dus am preferat transportul cu autocarul, mai confortabil si mai ieftin cu 25%. In ciuda imbunatatirilor substantiale ale vagoanelor, dotate cu sistem de ventilatie, prize si usi automate, infrastructura este clar depasita fizic. In gari buruienile au napadit liniile, de parca n-ar mai fi trecut un tren de cativa ani. Dar, de dragul crizei, oamenii au fost trimisi acasa si nu mai are cine tunde iarba... Un caz disperat este cel al orasului Pascani, care se baza pe veniturile aduse de calea ferata si care in cativa ani va fi depopulat in lipsa unor alternative locale viabile.

In afara acestui lucru liniile sunt clar uzate moral si calatoria cu trenul ia din ce in ce mai mult timp, media orara fiind la nivelul lumii a treia nu a Uniunii Europene. Este clar rezultatul unei gestiuni defectuoase a domeniului transporturilor de catre toate guvernele care s-au succedat si care au incurajat mai mult dezvoltarea firmelor de transport ale apropiatilor decat sistemul feroviar romanesc. Asta in timp ce in tarile vest europene trenul este cel mai accesibil si mai rapid mijloc de transport. Sa va fie rusine, ministri ai transporturilor!

Concluzii

In ciuda zonei geografice restranse pe care am acoperit-o in acest an, am putut vedea locuri frumoase si am apreciat stadiul dezvoltarii locale dupa integrarea in Uniunea Europeana. Din pacate acest ultim eveniment, in mare parte accidental, nu pare sa aiba vreun efect pozitiv, cu exceptia "alternativei" de a parasi tara in cautarea unui servici decent.

Avem o tara minunata, cu peisaje extraordinare, cu o bogatie naturala extraordinara, cu un potential turistic exceptional, asta si fara "branduri" turistice care nu fac decat sa acopere spalarea de bani negri de catre interlopii care ne conduc. Din pacate cei 45 de ani de comunism (si spalare de creiere) si cei 20 de pseudo-democratie nu au facut decat sa promoveze la conducerea tarii niste non-valori si oameni fara nici o farama de moralitate, care nu au stiut decat sa aiba grija de apropiatii lor, fara nici un pic de respect pentru interesul public. Dupa ce au vandut si au cumparat fiecare centimetru al acestei tari, au defrisat padurile, au otravit apele, au pus la pamant sistemele de irigatii, au pulverizat industria nationala, au desfiintat scolile si spitalele, si au redus tara la conditia unei republici bananiere de consumatori, asistati si datornici internationali. Astfel, ei au realizat un adevarat genocid impotriva poporului roman aducandu-l in situatia unui bolnav dependent de "perfuzii" scumpe din strainatate.

In aceste conditii, singura solutie pentru iesirea tarii din criza perpetua este retragerea si condamnarea publica a tuturor celor care au participat in vreun fel la acest genocid in ultimii 65 de ani si ridicarea unei noi clase politice tinere, neafectata de tarele trecutului. Este momentul ca, in perioada urmatoare, tinerii care mai sunt constienti in aceasta tara sa se ridice la lupta cu toate armele de care dispun si sa rastoarne acest regim putred pentru a edifica un nou stat care sa poata purta cu demnitate numele de "Romania"!

Batalia mea

Asa cum spunea scriitorul renascentist francez, Michel de Montaigne, uneori "exista infrangeri mai triumfatoare decat victoriile". Se intampla, iata, la fel si in cazul meu, avand in vedere faptul ca nu ma voi putea inscrie nici acum la doctorat, in primul rand din motive financiare. Cu toate acestea, consider ca e mai bine sa mai astept un an decat sa ma umilesc pentru un loc pe care stiu (in urma unor discutii cu unii profesori) ca il voi avea, mai devreme sau ma tarziu. Si, spre deosebire de alti contemporani de-ai mei, eu nu sunt dispus sa platesc pentru ceea ce mi se cuvine sau, mai rau, pentru ceea ce m-ar depasi.

Regretul meu este, insa, ca nu voi putea sa imi duc la indeplinire promisiunea de la inceputul anului. Aceasta implica inscrierea doctoratului sau implicarea intr-o cariera politica. Avand in vedere, insa, situatia politica actuala, caracterizata de o criza profunda a valorilor clasei politice si de esecul democratiei in Romania, singura cariera politica spre care as fi inclinat ar presupune prea mult extremism, iar asta poate fi foarte daunator pe termen lung. Astfel ca aleg sa raman un critic dur al politicienilor din prezent, insa neimplicat politic...

Voi continua, insa, sa sustin principiile cu care am pornit acum 14 ani pe acest drum din viata mea, desi el a presupus mai multe dezamagiri si esecuri decat reusite. Intre acestea as putea enumera respectul pentru traditia nationala romaneasca, pentru oamenii care muncesc cu adevarat in aceasta tara, pentru biserica stramoseasca, pentru mame si bunici, pentru familiile unite, pentru cei care arata respect pentru ceilalti si pentru mediul inconjurator, pentru oamenii de onoare, pentru artistii autentici, pentru cei care vindeca (cu adevarat), pentru cei care educa (in mod real); dispretul fata de negustori, camatari si cei care ar vinde orice pentru bani, pentru femeile usoare emancipate (fumatoare si materialiste), pentru copiii de bani gata, pentru manelisti si alti sarlatani si impostori, pentru bogatasii care vor sa epateze si sa-i umileasca pe ceilalti, pentru politicienii mincinosi si farisei, pentru cei care cauta senzationalul prin orice mijloace, pentru cei care se dau batuti in fata sortii, pentru cei care iau totul de-a gata, pentru cei care vor sa copieze totul din occident, pentru cei care sunt gata sa ucida pentru orice; indiferenta fata de tot ce e nou sau extravagant, pentru ce e inutil si strident... Voi muri aparand aceste principii!