Caracteristici generale ale unui concediu petrecut in Romania

Romania dispune de nenumarate obiective turistice care merita sa fie descoperite de cat mai multi oameni, atat din tara cat si din strainatate. Pornind de la acest principiu, am ales sa imi petrec concediul de vara din acest an in tara, din dorinta de a explora locuri in care nu mai fusesem, cum ar fi Cazanele Dunarii si Muntii Retezat.

Alegerea mea a fost in mare parte inspirata, pentru ca am putut vedea locuri cu adevarat spectaculoase ale tarii noastre, insa experienta mi-a prilejuit si scurte consideratii privind calitatea serviciilor turistice din Romania. Drumul pana la Cazanele Dunarii m-a facut sa redescopar zonele colinare ale Olteniei, ce par atat de linistite in comparatie cu vacarmul asurzitor al Bucurestiului cotidian. Apoi, zona Cazanelor m-a impresionat profund, incepand cu Orsova si fatada sa danubiana extinsa si continuand cu tarmul stancos al Serbiei vecine, golfurile si meandrele tarmului romanesc, statuia lui Decebal de la Mraconia si numarul in crestere de pensiuni in satele din zona. Pe langa aceste aspecte, insa, serviciile turistice au lasat de dorit, desi preturile incep sa se apropie de cele europene. Mai precis personalul din zona (cu precadere la restaurante) este insuficient si destul de putin instruit, fiind compus in majoritate din tineri care lucreaza sezonier. Pacat, insa, ca patronii respectivi incearca sa obtina maximum de profit cu investitii insuficiente in resursa umana (inclusiv la nivelul salariilor)! De asemenea, o minima investitie in prezentarea obiectivelor ar aduce poate mai multi turisti straini in aceasta zona care merita sa fie vizitata.

Mergand apoi spre Retezat, am putut descoperi splendidul oras Caransebes, loc de nastere al primului Patriarh al Romaniei, Miron Cristea, dar si (coincidenta sau nu) al actualului premier desemnat. Am fost impresionat de cladirile centrului vechi pastrate in conditii foarte buna, dar si de ospitalitatea oamenilor locului si de preturile foarte convenabile. Orasul ar merita poate sa fie mai mult popularizat ca destinatie turistica, impreuna cu zona Muntilor Banatului din apropiere.

Retezatul a fost o confirmare a asteptarilor initiale, o oaza de liniste, pace si... lipsa semnalului GSM, ceea ce poate fi uneori si o binecuvantare (totusi, Internetul a patruns deja mult mai adanc in regiune!). Aerul proaspat al padurii ne-a umplut de o noua energie si somnul a devenit mult mai odihnitor. Totusi, preturile serviciilor din zona s-au situat la un nivel poate prea mare in raport cu ceea ce se ofera... In cadrul escapadei din aceasta superba regiune, am putut vizita si ruinele cetatii Ulpia Traiana Sarmisegetuza si Manastirea Densus, vestigii ale istoriei noastre milenare si ale continuitatii daco-romane in acest spatiu. De asemenea, am fost impresionat de Castelul Huniazilor din Hunedoara, un giuvaer ce poate rivaliza oricand cu orice castel din vestul Europei, dar si de Lacul Cincis din apropiere.

In concluzie, avem o tara cu multe locuri minunate, insa pentru a le putea valorifica din punct de vedere turistic e nevoie de un accent mai mare pe calitatea serviciilor prestate, nu doar pe profitul imediat. Investitia in resursele umane este esentiala, iar amabilitatea si zambetul gazdelor nu ar trebui sa lipseasca, in ciuda lipsurilor materiale inerente. Pentru aceasta, insa, am avea nevoie de mai multa intelegere intre noi si de colaborare cu semenii nostrii, si mai putin de interese divergente de grup si de conflicte inutile. Ceea ce trebuie sa intelegem este ca nu putem reusi singuri pe aceasta lume, doar impreuna cu ceilalti ne putem apropia de realizarea viselor noastre.

Citybreak de martie la Cracovia

Intr-o dimineata racoroasa de martie, dupa un zbor cu escala la Varsovia, am aterizat, impreuna cu sotia, pe aeroportul Ioan Paul al II-lea din Cracovia. De mult imi doream sa ajung in aceasta veche capitala a statului polonez despre care auzisem multe lucruri bune. Dupa un drum cu autobuzul catre centrul orasului, am ajuns la hotelul la care eram cazati, chiar in apropiere de centrul istoric.

Orasul ne-a satisfacut pe deplin asteptatile, uneori chiar depasindu-le. Primul lucru cu care am venit in contact a fost ospitalitatea si deschiderea polonezilor, care ne-a facut sederea si mai placuta. Apoi, gastronomia poloneza a fost, de asemenea, pe gustul nostru, cu o bogatie de oferte, incluzand supa de sfecla si varietatea de preparate (bineinteles, cu carne...).

Plimbarea pe strazile orasului ne-a prilejuit intalnirea cu o societate vie si civilizata, desi temperatura scazuta ne-a impiedicat sa vedem tot ce planuisem. Totusi, am reusit sa descoperim o parte din obiectivele cele mai cunoscute, cum ar fi Piata Centrala, Orasul Vechi, Castelul Wawel sau cartierul evreiesc (Kazimierz). De asemenea, am putut vizita Muzeul Etnografic, Vechea Sinagoga si muzeul subteran al Pietei Centrale (cu multe dispozitive multimedia infatisand istoria Poloniei). O experienta deosebita a fost vizitarea salinei Wieliczka, una dintre cele mai vechi si mai mari din lume, unde am petrecut trei ore de plimbare prin galeriile foarte frumos amenajate. Peste tot am remarcat curatenia si ordinea pastrata de polonezi, grija fata de aspectul exterior al locurilor si pastrarea exemplara a vechilor cladiri de patrimoniu.

Impresia generala a fost aceea a unei societati foarte avansate si civilizate, alaturi de serviciile turistice impecabile, desi Polonia nu e considerata, de obicei, o atractie la nivel mondial. Pot spune, fara nici o ezitare, ca am vizitat cea mai dezvoltata si bine organizata tara a Europei Centrale si de Est, un model pentru toate celelalate tari din regiune, desi conducerea politica a momentului nu pare sa fie la aceeasi inaltime, cel putin partial. Cred ca ar fi bine ca Romania sa ia exemplul Poloniei pentru a ajunge la un nivel de civilizatie la fel de ridicat.

Moartea fotbalului sportiv

Caderea cortinei peste sezonul fotbalistic la nivel de cluburi imi prilejuieste cateva reflectii asupra stadiului la care a ajuns asa-numitul "zeu-fotbal" in anul de gratie 2016. Din pacate, cred ca moartea marelui fotbalist si antrenor olandez Johan Cruyff, atunci cand am exclamat "fotbalul a murit!", marcheaza sfarsitul unei epoci si intrarea intr-o alta, cu alte valori si resorturi.

Privind catre cele cinci mari ligi europene de fotbal, se pot observa cateva fenomene oarecum constante. Printre echipele retrogradate gasim echipe de traditie cu renume, cum ar fi Aston Villa, Newcastle United, VfB Stuttgart, Stade Reims sau Hellas Verona. In schimb, printre castigatoare regasim echipa surpriza Leicester City sau echipa seicilor Paris-St. Germain, alaturi de obisnuitele Bayern, Barcelona si Juventus. Factorul comun al acestor rezultate este lipsa banilor pentru unii si disponibilitatea lor pentru altii.

Astfel, fotbalul din ziua de azi nu mai reprezinta doar un fenomen social animat de pasiunile sportive, ci din ce in ce mai mult o afacere in care lipsa profitului genereaza falimentul. Acest lucru inseamna si ca, in goana pentru profit, se imagineaza competitii din ce in ce mai multe si mai complexe (Champions League, Europa League, Euro cu 24 de echipe etc.) care epuizeaza componenta umana (jucatorii), dintre care unii ajung sa moara pe teren (vezi si cazul Ekeng).

Privind in paralel si pastrand proportiile, in fotbalul romanesc am asistat la retrogradarea echipelor fanion Petrolul Ploiesti si Poli Timisoara (chiar si intr-o forma reinventata) si la triumful Astrei Giurgiu, o echipa inventata de un latifundiar contemporan aflat momentan la inchisoare pentru vina de a face orice pentru a obtine profitul. Asta in defavoare altui latifundiar, fost puscarias si fariseu de profesie, care confunda marfa cu ambalajul. Las la o parte modul de desfasurare al competitiei, menit sa satisfaca foamea de bani a televiziunilor autohtone si sa mentina la suprafata un fotbal aflat in faliment cronic, desi e total inadecvat pentru o tara ca Romania (ca marime si clima)...

Din punctul meu de vedere, aceasta evolutie nu face decat sa goleasca de continut si acest fenomen unic, aparut ca modalitate de distractie pentru mase (in incercarea de a canaliza impulsurile de violenta inerente, dinspre razboi spre sfera civila, dupa 1945) si sa-l transforme intr-o simpla activitate de consum in modul de productie capitalist in care traim, fara sa ne mai gandim la oameni, la identitatea lor si la dorintele lor. Totul se reduce la profit si orice iese din aceasta logica este condamnat ca fiind revolut, inadecvat si depasit (prin urmare demn de a fi abandonat si anulat). In schimb, promovam activitati ca pariurile sportive, care nu fac decat sa creeze sclavi umani intr-o mare retea de indobitocire generala (pe langa alte retele de dependenta al caror nume nu le mai pomenesc aici), alaturi de denaturarea rezultatelor sportive pe teren.

Cred ca ar trebui sa fim mai atenti la ceea ce facem, pentru ca golirea de continut a vechilor activitati ne poate intoarce inapoi in era dezlantuirii instinctelor primare ale umanitatii, printre care violenta este cea mai periculoasa. Atunci cand alegem sa uitam de istoria si identitatea noastra (in acest caz, de echipele de traditie pe care alegem sa le desfiintam cu totul), pur si simplu ne pierdem busola si nu mai stim in ce directie sa mergem. Aceasta dezorientare sociala este samanta noului conflict dintre noi, de care multi nu suntem constienti si dupa care poate multi nu vom supravietui. Singura noastra speranta este sa nu uitam de radacinile noastre, de ceea ce reprezentam (chiar si simbolic) si sa nu confundam scopul (bunastarea noastra materiala si spirituala) cu mijloacele (bani, profit, castiguri vremelnice).