27.05.2012

Concursul Eurovision 2012 sau despre criza proiectului european

Concursul Eurovision din acest an, desfasurat la Baku, in Azerbaigean, a evidentiat o parte din cauzele pentru care proiectul european se afla in criza in momentul de fata. Dincolo de traditionalele voturi politice acordate melodiilor, care au putin de a face cu valoarea reala a pieselor muzicale si mai mult cu spectacolul vizual apreciat subiectiv din perspectiva culturala, se pot intrezari o serie de atitudini ale publicului european care explica mai multe decat se poate deslusi la o prima vedere.

De la inceput, insa, trebuie sa precizez ca nu sunt dintre aceia care pun semnul de egalitate intre Uniunea Europeana si proiectul european, considerand ca integrarea europeana este mai mult decat o structura birocratica incremenita si localizata intr-un oras sau altul. Proiectul european, in acceptiunea mea, cuprinde intregul continent european sau, mai degraba, limitele culturale ale acestuia (harta tarilor membre ale Consiliului Europei este mult mai relevanta, pentru mine).

Astfel, dupa ce am urmarit concursul de aseara, am putut trage cateva concluzii despre stadiul actual al integrarii pe continentul european, prefigurate de mine intr-un articol precedent (Europa imperiilor). In primul rand voturile au fost acordate (din nou) vecinilor sau, eventual, tarilor cu multi emigranti in tarile respective. Se pot evidentia blocul occidental-nordic, care a contribuit in mod esential la victoria Suediei, blocul ex-sovietic sprijinind Rusia (locul 2) si blocul Balcanic sprijinind Serbia (locul 3). Cazuri tipice pot fi considerate si voturile turcilor din Germania si Olanda, ale albanezilor din Elvetia, bosniacilor din Suedia si romanilor din Spania. De asemenea, au fost accentuate si "prieteniile etnice" dintre Turcia si Azerbaigean, Marea Britanie si Irlanda, Romania si Moldova, Grecia si Cipru, Finlanda si Estonia, Danemarca si Norvegia, Bulgaria si Macedonia.

Acest tablou ne ofera adevarata perspectiva asupra continentului european si a modului cultural in care fiecare popor percepe limitele proiectului european. Pentru Europa occidentala, Europa se termina odata cu aderarile din 1995, pentru ex-sovietici, proiectul comun se opreste la granitele fostei Uniuni Sovietice, pentru balcanici (Balcanii de Vest), proiectul comun se invarte in jurul fostei Iugoslavii. In cele din urma, fiecare natiune gandeste proiectul european in functie de interesele sale. Demosul european, in ciuda incercarilor din ultima vreme, ramane un vis pentru viitor...

Ceea ce e de apreciat, insa, este existenta, in vestul Europei, a unor vizionari care incearca sa mai finanteze (pentru cat timp, insa?) integrarea europeana. Concursul Eurovision este, neindoielnic o parte a acestui vis de creare a unui demos european. Sa speram ca asta va contribui la salvarea proiectului european. Iar daca nu, sa ne bucuram, totusi, ca vom putea calatori in tari prospere ca Germania, Norvegia, Suedia, Rusia sau Azerbaigean. Atfel, ganditi-va, cum ar fi fost sa avem un concurs anul viitor (2013, nota bene!) in Grecia, Moldova sau chiar... Romania! Cam mult pentru imaginatia birocratilor vest-europeni!