Multa lume discuta in aceasta perioada despre alegerile europene care se apropie cu pasi repezi, si, mai ales, despre estimata prezenta scazuta la vot a romanilor. Intr-adevar exista o problema, insa unghiurile de abordare pot fi uneori diferite.
De exemplu, nimeni nu-si pune intrebarea daca populatia Romaniei intelege cu adevarat de ce trebuie sa voteze. In fond, chiar si intr-o tara democratica este nevoie de o anumita cultura politica si de educatia civica necesara pentru dezvoltarea acestui tip de cultura. In lipsa ei, nu putem avea decat vorbe in vant, cetateanul turmentat si smecherii de dupa blocuri.
Desi se spune, din ce in ce mai des, ca trecutul nu mai reprezinta nimic in prezent, poate ar fi util sa ne indreptam putin atentia asupra lui pentru a clarifica anumite aspecte. In istoria petecului de pamant numit astazi Romania au existat perioade grele cand oamenii nu se gandeau la chestiuni dominante pentru ziua de astazi, cum ar fi telenovelele, mondenitatile, produsele de fitze, tendintele sau tractiunea 4x4. Mai degraba temele erau supravietuirea, protejarea familiei, recolta de subzistenta si zeciuiala (un fel de impozit din ziua de azi). Unele lucruri nu s-au schimbat, insa asta mai mult in mediul rural (desi putem spune ca, antropic, nu s-au schimbat nici in mediul urban).
De fapt, problema este ca exista atatea realitati in Romania, si fiecare din ele paralela cu celelalte, incat nici nu mai stim in ce epoca traim, ce dorim sau ce vor ceilalti si de ce. Insa societatea de consum ne baga pe gat aceeasi serie expirata de produse standard importate din occident fara nici o potrivire cu obiceiurile noastre, pentru a ne face sa credem ca avem nevoie de chestii de altfel inutile si care ne complica mai mult viata si o scurteaza in mod dramatic. De aceea, nici nu mai exista un adevarat dialog in cadrul societatii, totul transformandu-se intr-un dialog al surzilor in care cei mai puternici au intotdeauna dreptate.
Asa ajungem si la jungla actuala ce caracterizeaza societatea romaneasca si in care unii, la fiecare patru-cinci ani, incearca sa ne vanda iluzii de mai bine. Vestea proasta este ca "mai bine" de obicei inseamna asta doar pentru unii, nu si pentru ceilalti, exclus pentru toti (numai utopistii pot crede asa ceva). Vestea buna este ca in acest fel se selecteaza mai bine graul de neghina si se demonstreaza taria de caracter sau lipsa lui la oamenii din jur.
E necesara o explicatie. Atunci cand a fost introdus votul universal, cei care detineau puterea erau speriati ca o vor pierde. Treptat, insa, ei au realizat ca votul era universal doar in teorie, fiindca in practica tot cei mai influenti si mai adaptabili (politicienii de meserie) au ramas la putere. Mai mult, lumea s-a plictisit la un moment dat, de lipsa de alternativa reala si, atunci cand nu a recurs direct la totalitarism, a inceput sa nu mai frecventeze urnele. Si, astfel, am ajuns de unde am plecat, cand tot un grup mic de oameni decide pentru toti ceilalti.
Acum insa exista o diferenta capitala, poate nesesizata de majoritate. In conditiile in care exista o cultura politica dezvoltata, minoritatea care se prezinta la vot poate fi partea cea mai buna a societatii, care poate decide in numele celorlalti, pentru ca ea stie cu adevarat ce trebuie facut, ce trebuie schimbat, ce trebuie ajustat. Si, in acest fel, prezenta la vot nu mai constituie problema, decat pentru cei care judeca democratia in termeni cantitativi. De fapt, calitatea nu este niciodata atributul cantitatii.
Probabil ca multi dintre cei din generatia mea sau mai tineri vor considera ca nu sunt reprezentati de actuala oferta de politicieni si nu vor vota duminica. S-ar putea sa aiba dreptate in fond, insa ei nu trebuie sa uite ca au datoria de a respecta memoria parintilor si bunicilor lor care au luptat pentru o viata mai buna si fara de care ei nu s-ar fi bucurat de confortul din prezent. Si doar pentru acest lucru, daca este constientizat cat de putin si daca exista tarie de caracter, ar trebui ca ei sa se prezinte la urne si sa isi exprime optiunea, fie ea si printr-un vot alb adresat clasei politice. Refuzul de a vota nu constituie un protest real, ci doar un act de lasitate, de ignoranta, de lipsa de personalitate, de renuntare la un drept castigat cu greu, de renuntare la dreptul moral de a fi nemultumit, un act de dezumanizare si de pierdere in societatea de mici roboti perisabili la cheremul celor care se joaca la butoane (pac, pac!)... Sau de viitori cersetori de la coltul strazii... Voi alegeti!
