Extremele Iugoslaviei

Fosta Iugoslavie a fost o tara fascinanta, cu multe locuri splendide si oameni destoinici si harnici. Din pacate, interesele puterilor occidentale si lipsa de dibacie a conducatorilor locali au determinat disparitia acestui stat acum doua decenii. Cu toate acestea, frumusetea locurilor a ramas si ea merita sa fie descoperita de vizitatori din toate colturile lumii.

Anul acesta am avut ocazia sa vizitez doua dintre extremele fostei Iugoslavii, Slovenia si Macedonia. Fiind singurele foste republici in care se vorbeste o limba diferita de sarbo-croata, influentele exterioare sunt si mai puternice.

Am ajuns la Ljubljana intr-o dimineata de iunie insorita, aterizand pe un aeroport inconjurat de paduri. Peisajul muntilor verzi mi s-a intiparit in minte pe toata durata scurtei vizite. In oras am remarcat, in primul rand, castelul situat pe un deal ce domina orasul si la care se poate ajunge cu funicularul modern sau urcand pe jos o poteca abrupta. Foarte bine pastrat si restaurat, acesta mi-a oferit panorame unice asupra orasului. In orasul vechi am putut admira bisericile vechi, pietele largi si cafenelele imbietoare. Influenta austriaca este vizibila si vechile cladiri sunt foarte bine pastrate, amintind de Praga si Salzburg.

Mergand spre vestul tarii, peisajul montan este treptat inlocuit cu privelistile colinare din apropiere de Gorica, dominate de vita de vie si podgoriile aferente. Micii producatori sunt foarte ospitalieri si au pastrat intact obiceiul primirii vizitatorilor pentru degustari de vinuri. Influenta italiana incepe sa fie mai pregnanta, ca si veselia si relaxarea localnicilor. Intr-un cuvant, desi cu o suprafata mica, Slovenia merita sa fie vizitata si descoperita de toata lumea.

La extremitatea sudica a fostei Iugoslavii, Macedonia ofera, in ciuda dificultatilor economice, un peisaj montan spectaculos. Cel putin in partea nordica si vestica, soseaua parcurge un traseu care te tine cu sufletul la gura, cu prapastii adanci, dar si cu privelisti extraordinare. Asta si cu ajutorul infrastructurii foarte bune, caracterizata de autostrazi ce taie muntii fara teama, ca un exemplu pentru alte tari din regiune... Zona e locuita de o minoritate albaneza puternica, locuind in satele de pe versanti, si care caracterizeaza un mozaic etnic tipic balcanic. Dansurile locului poarte o amprenta tipic bulgara...

Ajuns la Ohrid, vechi oras pe malul lacului omonim, din nou cetatea este obiectivul turistic care domina peisajul. Construita in vremea tarilor bulgari din evul mediu timpuriu, ea reaminteste, alaturi de zecile de vechi biserici ortodoxe, de timpurile in care Bizantul era o forta in lume. Orasul vechi are strazi inguste si cladiri ce amintesc de influenta otomana, dar si un amfiteatru grec dainuind din antichitatea elenistica. La malul lacului au impresia ca ai ajuns la capatul pamantului, iar dincolo de acesta incepe Albania si muntii ei. O plimbare cu vaporasul pe lac iti dezvaluie frumosul mal presarat cu hoteluri ce poarta pecetea epocii lui Tito, izvoarele raului care da nastere lacului, dar si Manastirea Sfantului Naum, construita in stanca si adapostind moastele sfantului a carui inima se pare ca se incapataneaza sa bata, asa cum spune legenda... Influenta turca, dar si sarba, este evidenta si la nivel gastronomic. Macedonia (in varianta sa iugoslava) merita sa fie descoperita de cat mai multi turisti din regiune si din intreaga lume.

Despre dusmanul de langa noi

Frica este unul dintre cele mai puternice sentimente omenesti. Ea este folosita in mod frecvent pentru manipularea unor mari mase de oameni, a unor indivizi influenti, dar si pentru conturarea unor strategii de securitate care ofera un sentiment de siguranta cetatenilor de rand. Originea fricii este de natura emotionala si incercarea de a o controla prin intermediul ratiunii este cel mai adesea sortita esecului.

La nivelul relatiilor dintre state, frica este folosita cel mai frecvent pentru a justifica actiunile intreprinse impotriva unui actor desemnat ca inamic suprem sau principal dusman. De regula, aceasta desemnare tine seama de istoria relatiilor cu statul respectiv, dar si de perceptia cetatenilor (inclusiv a elitelor) despre acel stat si despre intentiile sale.

Daca luam statele europene, de exemplu, folosind informatiile disponibile din surse deschise, se poate contura un tablou destul de sugestiv cu privire la statele pe care majoritatea cetatenilor le considera "dusmani" principali. Evident, e vorba de perceptiile lor, care nu concorda intotdeauna cu realitatea, dar care sunt cauzate de evenimente reale ale trecutului mai mult sau mai putin indepartat.

Astfel, cel mai des pomenita tara este (deloc surprinzator) Rusia, considerata principalul inamic in tarile baltice, Finlanda, Polonia, Ucraina, Romania si Georgia. Privita din punct de vedere geografic, situatia releva faptul ca e vorba de tari din vecinatatea Rusiei, cu care aceasta a avut conflicte in trecut sau mai recent si carora le-a ocupat parti din teritoriu. Putem conchide ca este vorba despre un dusman istoric.

Pe locul doi in acest clasament este Serbia, mentionata de majoritatea cetatenilor statelor din vecinatatea sa vestica, care au facut parte la un moment dat din fosta Iugoslavie (cu exceptia Macedoniei si Sloveniei, si cu includerea Albaniei). Ramasitele emotionale ale conflictelor interetnice de la sfarsitul secolului trecut se regasesc, astfel, si in prezent.

Locul al treilea este impartit intre Turcia si Statele Unite. In cazul Turciei, perceptia de dusman este preponderenta in Grecia, Bulgaria si Cipru, din nou tari vecine care au avut conflicte cu statul turc in trecut (in principal vizand castigarea independentei). In cazul Statelor Unite (actor extra-european, nota bene!), perceptia e prezenta in Rusia (evident!), Belarus, dar si in Serbia. Daca in primele cazuri este vorba despre ecouri ale Razboiului Rece, in ultimul caz bombardamentele NATO din 1999 nu au fost uitate. De remarcat, insa, pozitia comuna a celor trei care sunt si destul de apropiate ca relatii bilaterale in toate domeniile.

Mai exista si alte rivalitati, vizand perceptiile despre Germania (prezenta in memoria ostila a britanicilor si danezilor) si Marea Britanie (amintita de francezi si irlandezi), insa acestea sunt mai mult rivalitati regionale. Sunt interesante si cazurile Olandei, unde principalii "dusmani" sunt considerati marocanii, respectiv al Turciei, unde "dusmanii" sunt, evident, kurzii. Majoritatea fricilor este, insa, prezenta in Europa Centrala si de Est, zona in care lipsa unei prosperitati comparabile cu vestul continentului lasa loc temerii ca trecutul se poate oricand intoarce, cu tot arsenalul suferintelor indurate. Totusi, nu trebuie uitat ca este vorba doar despre perceptii...

Despre dezvoltare si pacatul originar al marilor puteri

In lumea de astazi intalnim adeseori opinia conform careia tarile dezvoltate din vestul Europei si nordul Americii reprezinta un model pentru toate tarile lumii. Acest model de succes s-ar baza pe un tipar socio-economic superior tuturor celorlalte, intemeiat pe asa-numita "etica protestanta" promovata de Max Weber. Conform acestuia, civilizatia occidentala a progresat atat de mult datorita accentului pus pe munca productiva, inovatie si gandire rationala. Toate celelalte civilizatii ar fi inferioare pentru ca nu au aceleasi valori.

Rationamentul respectiv este, insa, doar partial adevarat. Asa cum regimurile totalitare ale secolului XX au pus accentul pe propaganda, ca forma de promovare subiectiva exaltand caracteristicile pozitive si ignorand elementele negative, mitizarea modelului occidental nu are nici o legatura cu realitatea, ci mai mult cu propaganda.

Intr-adevar, daca ne raportam la prosperitatea materiala, la standardul de viata, la dezvoltarea economica si avansul fata de restul lumii, societatea occidentala este superioara oricarei alte societati. Insa, daca analizam pe ce se bazeaza acest avans, ne dam seama ca el nu se datoreaza, de fapt, unui model social mai de succes decat altul, ci mai mult oportunitatilor si conjuncturii. Mai toate tarile din fruntea clasamentelor dezvoltarii (economice, socio-umane) sunt foste imperii coloniale (chiar si tarile nordice, Statele Unite si Rusia) care au exploatat alte zone ramase mai sarace in prezent. Astfel, punctul de plecare al dezvoltarii lor (in mod similar cu dezvoltarea statelor fost comuniste din Europa Centrala si de Est) a fost diferit fata de punctul de plecare al altor tari, care nu au beneficiat de acest avantaj, unele dintre ele plecand chiar cu un handicap in urma colonizarii (Africa, America Latina, Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu). Din acest punct de vedere, fostele colonii sau tarile mai mici (printre care si Romania) nu aveau cum sa ajunga la acelasi grad de dezvoltare cu fostele metropole, in ciuda celor doua razboaie mondiale (care, insa, au afectat toate tarile, nu doar pe cele dezvoltate) sau a diverselor modalitati contemporane de redistribuire a bogatiei in lume. Exceptiile pot fi considerate Australia, Canada si Noua Zeelanda, care s-au dezvoltat mai de timpuriu pe cont propriu, fiind dominioane britanice.

Situatia poate fi analizata in mod analog daca avem in vedere diferentele de dezvoltare ale zonelor adiacente, cum ar fi Romania fata de vecinele de la vest (Ungaria, fost regat medieval, Serbia, fost hegemon, alaturi de Croatia, in cadrul unei federatii) sau Vietnam fata de China etc. Privind din aceasta perspectiva, nu pot decat sa constat ca in realitate nu exista un model socio-uman superior fata de celelalte in lumea actuala, fiecare civilizatie avand potentialul initial de a se dezvolta armonios, daca ar fi fost lasata din afara sa isi respecte coerenta socio-economica interna. De asemenea, diferentele din prezent sunt doar rezultatul conditiilor subiective care au marcat istoria fiecarei tari si nu reflecta in nici un caz superioritatea vreunui model in fata altuia. De aceea, consider ca imitarea asa ziselor "modele de succes" din lumea occidentala in alte tari ale lumii este sortita esecului (nici chiar fondurile europene nu pot crea o poveste de succes) si singura cale prin care o tara se poate dezvolta in mod durabil este elaborarea propriului sau model (conform experientei chineze, de exemplu).