25.07.2011

Despre partea intunecata a fortei

Ieri seara am urmarit cu placere, o data in plus, reluarea filmului "Razboiul stelelor. Razbunarea Sith", la Pro TV. Pe langa efectele speciale si scenariul inspirat, este unul dintre putinele filme care abordeaza o problema reala, aceea a tentatiei pe care o avem, noi oamenii, de a ne face rau unii altora, cu iluzia ca putem astfel cladi o lume perfecta.

In acelasi timp, cu doua zile inainte, pe o insula din apropierea Norvegiei, un tanar orbit de o viziune utopica deschidea focul asupra unor tineri care nu se facusera vinovati decat de a fi avut o opinie diferita de a lui. Desi cazurile par diferite, e vorba despre aceeasi iluzie a folosirii fortei in speranta realizarii unei lumi ideale, in concordanta cu credintele si impresiile noastre.

Deseori, in timpul existentei noastre, noi, oamenii de rand, ne confruntam cu stari de fapt care ni se par injuste, cu un spectacol grotesc al incalcarii oricaror reguli ale bunului simt, cu nedreptati pe banda rulanta, propagate ca fiind inevitabile de catre asa-zisi "lideri de opinie". Aceia dintre noi care mai au inca simtul normalitatii isi dau seama ca o astfel de situatie este inacceptabila, insa putini au discernamantul de a adopta o atitudine corecta. De cele mai multe ori, in fata acestor fenomene, avem tendinta de a reactiona violent, de a adopta atitudini dure, radicale, impotriva celor care propaga aceste fenomene negative. Suntem tentati sa ridicam piatra impotriva oricui este perceput a fi dusmanul nostru, insa uitam ca, de fapt, ceilalti sunt doar mijloacele si nu sursa dezamagirilor noastre.

Adevarata sursa a dezamagirii suntem chiar noi insine, pentru ca nu reusim sa fim ceea ce ne-am dori sa fim, rezumandu-ne la imitatii de semizei orbite de egourile noastre uriase si cu pretentii de universalitate. Insa setea noastra de razbunare nu poate fi potolita de auto-pedepsire, decat in cazul celor lasi sau masochisti, si de aceea se indreapta asupra celorlalti, de obicei mai slabi, pentru ca este calea cea mai usoara de a scapa de raspundere. Daca am avea curajul necesar pentru a fi cinstiti cu noi insine, am realiza ca solutia corecta este, de fapt, rezistenta in fata vicisitudinilor si trecerea in faza urmatoare, si nu invocarea unor pretexte religioase pentru atrocitati, fara a le intelege esenta morala. Numai astfel ne vom putea dovedi adevarata forta, si nu invocand partea ei intunecata si relativa, care ne amageste cu false rezultate la false probleme.

Putini sunt cei care pot sa depaseasca astfel de momente in viata reala, pentru ca violenta este una din formele de manifestare a oamenilor, si pentru ca, de obicei, in societatea actuala ne confruntam cu presiuni la toate nivelurile, care ne afecteaza implacabil pe toti. Mai devreme sau ma tarziu, frustrarile pe care le traim rabufnesc (chiar daca unii ne considera oi) in forme violente, indreptate impotriva celorlalti. Ca animale sociale ce suntem, ar trebui totusi sa ne gandim mai mult ca, intr-un fel sau altul, trebuie sa traim printre semenii nostri in mod pasnic, ca trebuie sa supravietuim acestui razboi psihologic al nostru cu ceilalti, al nostru cu noi insine... Singura justificare a folosirii fortei este legitima aparare.