Despre societatea civila

Societatea civila constituie de douazeci de ani incoace un subiect de interes pentru publicul din Romania. Existenta ei a fost de multe ori asociata cu existenta democratiei, in sensul in care aceasta din urma ar fi singurul sistem politic ce ar lasa spatiu si pentru asa ceva. De fapt, daca ne uitam la definitie, societatea civila este tot ceea ce se afla intre familie si stat (inteles ca institutii publice). In acest context, se poate constata ca societatea civila reprezinta de fapt societatea in sine.

O alta definitie, insa, restrange acest sens la entitatile care activeaza in regim neguvernamental si care opereaza non-profit, excluzand astfel entitatile economice. Astfel, conform acestei defintii, societatea civila ar fi formata din organizatiile care activeaza liber in societate (cunoscute sub numele de ONG-uri).

In sfarsit, o a treia definitie, si mai restransa, ia in considerare intelesul textual al sintagmei "civila", excluzand formatiunile ierarhice de tip militar sau religios si, uneori, chiar si cele organizate in orice fel (sindicate, asociatii), ramanand astfel la nivelul organizatiilor militante sectoriale sau de interes general.

Nici una dintre definitii nu poate fi exclusa, fiecare evidentiaza o anumita conceptie asupra societatii, asupra lumii. Ceea ce trebuie evidentiat, dupa parerea mea, este caracterul neexclusiv al definitiei si, de aceea, eu prefer prima definitie, care este si cea mai larga. Motivul meu este unul singur: din moment ce societatea civila nu este nici asociatie familiala nici stat, ea nu ar trebui sa fie privita intr-un sens mult prea restrans, care ar crea un nou cadru de definire si o noua dogmatica proprie a sa. Societatea civila nu trebuie sa fie constransa de anumite tipare, ea trebuie sa fie libera, independenta si eterogena.

Din pacate, o serie de intelectuali romani, care pretind ca reprezinta societatea civila, incearca sa isi aroge dreptul de a o defini si de a exclude din randul ei orice grup pe care nu il considera destul de adecvat definitiei. Mi se pare un lucru condamnabil si lipsit de etica, mai ales ca respectivii nu ezita uneori sa se puna in serviciu unor forte politice, fara a-si asuma insa aceasta calitate si pretizand, in schimb, ca sunt independenti. In acest fel, ei incearca sa manipuleze opinia publica. Este cazul asa zisilor formatori de opinie, care ar trebui de fapt sa se numeasca "deformatori".

Este regretabil ca asa zisii "reprezentanti" ai societatii civile pretind a fi ceva ce nu sunt. Ar fi trebuit sa fie evident ca, de fapt, ei sunt doar niste impostori, din moment ce vor sa reprezinte ceea ce nu poate fi reprezentat. Spre deosebire de institutiile statului, care sunt de obicei alese, intr-un fel sau altul, acesti "reprezentanti" nu sunt alesi de nimeni. Ei nu se reprezinta de fapt decat pe sine, ceea ce se poate spune despre toate entitatile societatii civile. Ele nu sunt vehicule politice, ci doar instrumente apolitice ale cetatenilor, reprezentand cel mult interese de grup.

De aceea, nu pot decat sa indemn pe aceia care vor sa activeze cu adevarat in societatea civila sa renunte la a considera acest lucru drept o trambulina spre mediul politic, sa nu se astepte sa profite material din activitatile lor si, mai ales, sa nu se considere buricul pamantului si guru universali. Altfel ei sunt orice altceva, numai societate civila nu.