In ultimele saptamani, la nivel european, a aparut in dezbatere o noua tema, care pentru multi a trecut neobservata. Este vorba despre dorinta Islandei de a deveni membra a Uniunii Europene.
Situata in partea de nord-vest a continentului, aceasta micuta insula abia populata si presarata mai degraba cu munti si gheizere decat cu orase si sate isi are importanta ei strategica pentru viitorul procesului de extindere a Uniunii. Pozitia sa strategica, intre Marea Nordului, Arctica si America, poate constitui un atu pentru organizatia regionala in care se va integra. Multi autori considerau ca apropierea de continentul american o va face sa se apropie mai curand de NAFTA decat de UE (de altfel Islanda este si unul din membrii fondatori ai NATO). De altfel, principala resursa economica, pescuitul, constituia si contituie si in prezent o problema greu de negociat cu birocratia bruxeleza, care obisnuieste sa impuna cote greu de respectat pentru natiunile producatoare din nord-vestul continentului (Norvegia si Islanda). Ca urmare, ele au ales sa ramana membre ale Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS), o structura mult mai putin reglementata.
Criza economica a precipitat, insa, lucrurile, reusind o reconciliere a geografiei si politicii, in sensul cresterii euroentuziasmului locuitorilor insulei nordice. In mod concret, Islanda nici nu ar avea mari probleme de integrare in UE (ca si Norvegia), standardele sale din toate domeniile fiind foarte apropiate (daca nu chiar superioare) de cele ale UE. De asemenea, populatia redusa a insulei nu ar constitui o problema pentru integrarea rapida in Uniune. In plus, insa, integrarea Islandei ar aduce un atu geostrategic important, uitat de catre majoritatea analistilor: accesul la zona Arcticii.
Cu cativa ani in urma, guvernul Federatiei Ruse a intreprins o serie de cercetari in zona sa arctica, in scopul prospectarii unor eventuale zacaminte de petrol si gaze naturale off-shore. Desi cercetarile se situau la limita dintre stiinta si dreptul international, ele au relevat ca exista importante zacaminte sub calota glaciara arctica. Fara indoiala, intr-un viitor apropiat, Federatia Rusa va incepe exploatarea acestor zacaminte. Uniunea Europeana ar putea urma.
Aici se ridica, insa, si o problema de etica ecologica. Prin exploatarea acestei zone, ea va fi, fara indoiala afectata in mod negativ si habitatul sau natural va fi distrus in cateva decenii. Tocmai de aceea, prezenta Uniunii Europene in zona, cu acquis-ul sau in probleme de mediu, ar putea constitui factorul de blocare al unui asemenea proiect. Uniunea Europeana ar putea deveni, astfel, un actor international cu adevarat relevant si demn de luat in seama.
In fapt, aceasta este si miza continuarii extinderii europene, nu numai cu Islanda, dar si cu tarile din Balcanii de Vest, Turcia, Norvegia si Ucraina. In viitor, la nivel international vor conta in special marii actori, de dimensiuni continentale, dar cu actiuni coerente si clare, cum ar fi Statele Unite, China, Rusia, India sau Brazilia. Europenii trebuie sa inteleaga ca, daca doresc sa aiba o influenta asupra lumii de maine (si aceasta posibilitate exista, cel putin la nivelul influentei culturale si economice asupra Africii, Americii Latine si a unor parti ale Asiei), ei trebuie sa sustina extinderea Uniunii cat se poate de mult, sa umple spatiile care nu se afla sub infleuenta explicita a nici unui alt actor. In caz contrar, ceilalti nu vor ezita sa faca acest lucru, iar asta va fi in defavoarea influentei UE in lume.
Fara indoiala, perioada actuala nu este cea mai usoara pentru statele si cetatenii UE, mai ales in contextul actual, marcat de criza, neincredere si izolationism. Totusi, daca procesul european va fi sa aiba vreo insemnatate, atunci trebuie uitate ratiunile meschine de tip individual, de grup, culturale sau istorice. Europa capata sens ca entitate in sine doar din punct de vedere al structurii geopolitice complexe, cu componentele ei economica, politica, juridica, ecologica si sociala (si chiar militara); altfel UE nu va fi nimic mai mult decat o adunatura de oameni diferiti, cu interese diferite, care nu pot decat sa traga in parti diferite, condamnand acest continent la amurgul existentei sale altfel remarcabile (analogia cu Romania nu este deloc intamplatoare).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu