Despre femei

O fosta colega de facultate imi spunea acum cativa ani ca femeile si barbatii sunt doua specii complet diferite. Atunci mi s-a parut o exagerare si m-am amuzat indelung, considerand ca e vorba de un comentariu malitios cu spirit de gluma. Acum, dupa ce au mai trecut cateva primaveri si peste viata mea am ajuns la concluzia ca, de fapt, afirmatia era adevarata. In ciuda faptului ca speram sa gasesc multe puncte comune cu femeile pe care le-am cunoscut, mi-am dat seama ca modul lor de a gandi este profund diferit de al nostru si ca ceea ce isi doresc ele nu corespunde cu ceea ce ne inchipuim noi barbatii de obicei. Acest lucru nu implica o condamnare a lor in ansamblu ca fiind o specie inferioara, ci dimpotriva ne indeamna la o mai mare reflectie asupra rolului femeii in societatea de astazi.

Poate parea ciudat ca am decis sa scriu aceste randuri chiar acum, dupa celebrarea zilei internationale a femeii, insa ele sunt reflectarea unui studiu atent de cativa ani in timpul caruia am avut prilejul sa analizez mai indeaproape spiritul feminin. Acest moment imi ofera si prilejul de a-mi exprima si o serie de pareri personale, pe care le-am nuantat mult in ultimii ani, dar care pastreaza si o parte din banuielile mele mai vechi. Nu imi propun sa emit niste adevaruri general valabile, nici macar sa fac elogii ieftine sau sa arunc primul piatra, ci doar sa imi exprim anumite pareri care cred ca ar trebui luate in considerare atunci cand vorbim despre femeile din prezent.

Inca de mic am fost crescut sa vad in femei niste fiinte deosebite pe care trebuia sa le respect, mai intai in calitate de fiinte fara o forta fizica apreciabila, dar mai ales ca zamislitoare de viata si mame. Acest lucru mi-a fost inspirat de legatura speciala pe care am avut-o si o am cu mama mea si de spiritul de veneratie fata de Maica Domnului care mi-a fost insuflat inca de mic. In consecinta, am vazut intotdeauna in femei fiinte speciale mult mai aproape de ingeri decat barbati, pe care ii consideram doar oameni obisnuiti. Nu am pus niciodata la indoiala veridicitatea acestor lucruri pana in momentul in care am venit in contact cu femeia moderna, lucru care m-a facut sa reflectez mult mai atent asupra unor lucruri si asupra consecintelor lor pentru vietile noastre.

Trebuie spus ca niciodata nu m-am gandit la faptul ca femeile ar putea fi vreodata fiinte similare cu barbatii, pentru mine diferentele au fost intotdeauna clare, chiar daca le-am considerat a fi lucruri complementare, conform viziunii traditionale a familiei, pe care o socotesc principala celula a societatii si singura garantie a supravietuirii omului pe pamant. Insa tendintele din prezent m-au facut sa ma infior la gandul perspectivelor ce au fost create si la efectele lor pe termen lung.

Asist in prezent, cu tristete, la o pervertire a notiunii de femeie in intelesul ei propriu. Se spune ca femeia trebuie sa fie astazi egala barbatului, si eu sunt de acord cu acest lucru in ceea ce priveste statutul legal si civil. Insa nu pot sa nu observ ca se incearca o transformare a femeii in barbat cu orice pret, incepand de la imbracaminte si terminand cu obiceiuri si tendinte psihologice. Cu toate acestea, consider ca emanciparea din prezent a femeii reprezinta de fapt un regres substantial care nu numai ca nu aduce avantaje reale acestei categorii, ci o depreciaza si o demonetizeaza, facand din ea o simpla varianta mai diluata a barbatilor. Cum altfel ar putea fi privita o femeie care isi expune trupul cu ajutorul unor blugi stramti, a unor bluzite stramte care lasa sa se reverse uneori suncile dizgratioase, care se machiaza strident pentru a fi remarcata sau care pufaie de zor dintr-o tigara doar ca sa para matura, decat ca o practicanta a celei mai vechi meserii din lume? Si nu cred ca exploatarea acestei laturi a feminitati in modul josnic al realitatii cotidiene este cea mai buna solutie pentru a promova femeile. Iar daca la sfarsitul zilei ele se trezesc in pat cu acelasi betiv degenerat sau bruta insensibila ce le creaza uneori impresia de protectie, cauza este evidenta.

In acelasi mod, o "femeie de afaceri" imbracata in sacou, cu pantaloni si coc, care munceste zi lumina si ajunge acasa obosita si fara chef de alte lucruri nu poate constitui, pentru mine, o imagine a superioritatii feminine. Nu imi poate starni decat mila si sentimentul de compatimire, pentru ca aceeasi femeie se va trezi la o anumita varsta cu psihoza faptului ca nu mai are timpul necesar pentru a-si intemeia o familie si, mai ales, de avea un copil, fapt inerent in sentimentul matern inascut al unei femei, unul din cele mai puternice sentimente umane existente. Pentru a avita acest lucru, multe reprezentante ale Evei incearca sa isi planifice viata astfel incat sa realizeze fiecare lucru la un moment dat si sa poata progresa in cariera dupa dorinta personala. Insa asta nu e o solutie, pentru ca nu poti sincroniza toate lucrurile in jurul unei singure persoane, iar venirea pe lume a unui copil implica o reasezare complexa a tuturor raporturilor de viata, asa cum pot confirma multe dintre mamicile responsabile pe care le cunosc. Ceea ce trebuie sa realizeze femeile este ca nu se afla intr-o concurenta cu barbatii si nici macar cu ele insele, ci ca ele au un anumit rol in viata si doar de ele depinde indeplinirea lui, iar in privinta carierei, orice succes al lor este de apreciat atunci cand vine in contextul unei vieti de femeie si nu de barbat.

Am apreciat intotdeauna calitatile specifice femeilor, usurinta cu care comunica cu ceilalti, cu care simt si traiesc, veselia si zambetul lor care insenineaza un cer mai inegurat, puterea de a ierta dar si de a da un sfat binevoitor, deschiderea fata de noutate si de cunoastere si fata de oameni. Uneori nu am inteles pragmatismul lor fata de realizarea bunastarii materiale cu orice pret, sacrificand totul pentru a asigura viitorul lor si al celor din jur, sau preferinta pentru micile nimicuri pretioase, pentru aspectul exterior, pentru micile distractii efemere. Insa am avut ocazia de a descoperi in compania lor sentimentul de admiratie pentru frumos si bun si al placerii de a conversa cu interlocutori care nu urmaresc cel mai adesea interese personale meschine si care sunt deschisi la idei diverse si diferite de ale lor.

Societatea putreda de consum din prezent a creat si pentru femei (si poate mai ales pentru ele) modele reprobabile vehiculate cu o voluptate bolnavicioasa in mass-media comerciale. Chiar daca ele par foarte atragatoare si exploateaza din plin anumite inclinatii ale femeilor, pe termen lung imi doresc ca femeile din Romania si din lume sa continue sa fie femei si sa nu se transforme in noi monstri ai epocii prezente, de care nu ducem lipsa, sa fie aceleasi luptatoare in batalia cu viata, atat in chip de mame iubitoare cat si sub forma unor semene altruiste, a unor sotii iubitoare si fidele, a unor fiice respectuoase si ingenue si a unor bunici iertatoare, intelepte si indatoritoare. Stiu ca asta poate parea un anacronism in ziua de astazi, insa acesta este modelul meu de normalitate si nu voi inceta sa sper pana la sfarsit ca el va putea fi o realitate chiar si in putinele case dintr-o comunitate izolata a unei tari uitate de vreme...