Sfarsitul

Analizand relatiile interumane din jurul meu, am fost mirat si oarecum intristat sa realizez ca ceea ce gandeam acum 5 ani despre oameni s-a dovedit a fi adevarat: odata cu asa-zisa "evolutie" a speciei suntem de fapt pe cale sa revenim la pornirile primare, care ne apropie mai mult de regnul animal decat de divinitate. In mod concret, accentul exagerat pe valorile materiale ne face sa regresam, sa ne cantonam intr-o existenta compusa mai mult din reflexe decat din analiza constienta. Cred ca acest proces, dincolo de influenta societatii asupra noastra, izvoraste din insasi structura fiintelor umane, reprezentand butonul de auto-distrugere, pomenit in Biblie la capitolul cunoscut indeobste sub numele de "sfarsit al lumii". Sub masca progresului si a civilizatiei se ascunde, in fapt, insasi sinuciderea noastra ca specie, lucru firesc, avand in vedere ca totul are un sfarsit. Insa felul in care se petrece acest proces nu este deloc demn de miturile eroice pe care ne place sa le veneram cu atata emfaza; el se bazeaza pe suprematia instinctelor de supravietuire si procreere asupra ratiunii.

Instinctul de supravietuire este un motiv suficient pentru individualismul nostru si tendinta de a-i anihila pe ceilalti in setea noastra de a atinge suprematia. Intr-un fel aceasta "selectie naturala" nu face decat sa aleaga cele mai puternice instrumente ale auto-distrugerii, eliminand factorii care ar putea devia "evolutia" catre alte cai, mai sinuoase si mai "nesigure". De fapt aceste cai ar intarzia doar sfasitul... E oarecum ironic faptul ca instinctul nostru de supravietuire ne va aduce in cele din urma moartea.

Poate parea surprinzator ca instinctul de procreere sa fie indreptat catre auto-distrugere. In fond, nasterea constituie inceputul, originea, viata. Dar drumul pana la procreere ne arata ca, de fapt, el este bazat tot pe o selectie, de data aceasta mult mai subtila, a genelor. Prin alegerea exemplarelor cele mai puternice, insuflata de parintii naturali viitoarelor mame, femeile nu fac decat sa aleaga instinctiv raspandirea genei celei mai puternice, al carei scop final este auto-distrugerea. Si astfel, aceasta matrice foarte eficienta elimina "uscaturile" si consolideaza schema fundamentala a existentei limitate a omului pe pamant.

Desi acest scenariu poate parea destul de departe de realitate (in varianta ei materiala, care unora le este suficienta - ei fiind strans legati de matrice), el nu este decat rezultatul unei analize detasate a slabiciunilor omenesti. Astfel poate fi explicata marginalizarea grupurilor "neproductive" de asceti si de intelectuali "demodati", care s-au desprins de matrice si trebuie exterminati de restul speciei, pentru ca planul final sa reuseasca. In aceste conditii, nu-mi ramane decat sa astept sfarsitul, oricare ar fi acesta...