26.09.2011

Amintiri din calatorii (I)

In iulie 1992 am avut ocazia sa merg, impreuna cu mama mea si membri ai Asociatiei "Ion Creanga" intr-un schimb cultural cu o asociatie romaneasca de langa Cernauti. A fost o experienta foarte interesanta, una din primele mele calatorii in afara tarii.

Mai intai a trebuit sa ne confruntam cu vamesii ucraineni (de fapt sovietici, ca URSS de-abia se destramase), care ne-au tinut in vama pentru diverse motive inventate (certificate ale aparatelor foto rusesti, timbrul sec prea sters al pasaportului meu de copil minor), pana cand isi primeau spaga aferenta. Faptul ca vizitam o minoritate romaneasca dintr-un fost teritoriu al Romaniei era, de asemenea, un motiv de suspiciune. Totusi, in cele din urma am trecut granita (aveam viza de grup) si am fost intampinati de reprezentantii asociatiei romanilor care ne-a condus in satele unde isi avea aceasta sediul (Carapciu si Suceveni). Pe drum s-au cantat, evident, cantece patriotice romanesti.

Am fost cazati in Suceveni, pe malul Siretului, intr-o familie de profesori cu doi copii ceva mai mari decat mine. Impreuna cu acestia din urma am explorat padurile din preajma si am trecut Siretul printr-un vad. In gospodaria nord-bucovineana am mancat produse naturale specifice (paine de casa, miere, alivanca) si ne-am simtit excelent. Doar ca la televiziunea ucraineana vedeam imagini ale conflictului din Transnistria si erau aratati refugiati rusi si ucraineni. Mi s-a parut ciudat, pentru ca la TVR vazusem doar refugiati basarabeni... Am vizitat si scoala locala, foarte bine dotata din punct de vedere tehnic (o mostenire sovietica pozitiva), mult peste ce aveam noi in Romania.

Intr-o zi am vizitat orasul Cernauti, care ne-a intampinat cu intinse cartiere de blocuri gri inalte sovietice, inconjurand centrul vechi. In orasul vechi am descoperit frumoase cladiri cu arhitectura baroca, de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, cladirea impunatoare a Mitropoliei si parcuri racoroase. La plecare am intrat in bazarul de pe malul Siretului, unde forfota orientala si produsele sovietice nu m-au impresionat (cu exceptia unui pistol de jucarie cu baterii si beculete...). Orasul era din ce in ce mai mult ucrainean, dupa colonizarile din epoca sovietica. Ca o gluma sinistra, satul Valea Cozminului, de langa codrii unde Stefan invingea ostile poloneze ale lui Jan Albert al Poloniei in 1497, fusese redenumit fonetic "Valya Kuzmina". Cu ocazia Olimpiadei de la Moscova din 1980, unul din inspectorii sovietici care a trecut prin zona a intrebat daca "Valya Kuzmina" a fost o luptatoare in timpul celui de-al doilea razboi mondial... In rest, multa poluare si drumuri din bitum si pietris...

In alta zi am mers la mormantul lui Iancu Flondor de langa Storojinet. Flancat de mormintele soldatilor sovietici cazuti in 1944, doar coroanele de flori mai aminteau de eforturile depuse de patriotul roman pentru unirea cu tara-mama. Ca o ironie, autoritatile introdusesera placute de inmatriculare pentru autovehicule cu initialele "BC" de la "Bucovina". N-a fost decat o trecatoare ratacire de toleranta intr-un ocean de asimilare... Astazi romanii din Ucraina si-au castigat o parte din drepturile unei minoritati europene, insa identitatea lor e din ce in ce mai stinsa. Totusi, amintirea ospitalitatii lor imi va ramane pentru totdeauna intiparita in memorie.