Infruntarea civilizatiilor

Pe vremea cand eram student (nu chiar foarte demult...) am fost atras de articolul (apoi de cartea) profesorului american Samuel P. Huntington, "Ciocnirea civilizatiilor". Desi cartea a fost mult blamata in Romania, pentru ca stabilea o granita intre Transilvania si restul tarii (nu fara temei, dar putin cam neoriginal), am incercat sa inteleg resortul ideatic ce a stat in spatele ei. Si adevarul e ca am fost cucerit de abordarea foarte reusita a registrului istoric, geografic si cultural de catre autor. Bineinteles, nu am impartasit integral teoria lui...

Mai tarziu, insa, am incercat sa elaborez o noua teorie a civilizatiilor si a rolului pe care ele il vor juca in viitor, insa prezentarea acesteia catre profesorii mei nu a fost de natura decat sa imi aduca oprobriul lor, in opinia mea usor nejustificat. In ciuda acestui fapt, sau poate chiar datorita lui, credinta mea in teoria pe care o propuneam atunci a ramas neschimbata.

In mare, teoria mea este ca in viitor va exista o competitie (in primul rand economica, dar si in alti termeni strategici) intre mari grupari regionale ale statelor natiune bazate pe un element comun de tip civilizational. Insa, spre deosebire de Huntington, care vedea o lupta sangeroasa intre civilizatii, eu am o varianta mai optimista in sensul in care lupta se va traduce intr-o competitie pentru resurse, piete de desfacere, prosperitate si acces la ultimele tehnologii.

In opinia mea, vor exista sase-sapte civilizatii care vor dezvolta grupari regionale destul de puternice ca sa reziste acestei competitii acerbe: americana, europeana, islamica, africana, sud-asiatica, est-asiatica si (posibil) sud-pacifica. Ele se vor dezvolta in jurul unor actori nationali destul de puternici (militar si economic) pentru a coagula aceste ansambluri si pentru a constitui noi centri ai unei lumi multipolare in echilibru dinamic.

Civilizatia americana se va construi in jurul Statelor Unite si va include cele doua Americi, in proiectul Zonei de Liber Schimb a Americilor (FTAA). In America de Sud, Brazilia va fi un actor cu un rol foarte important. Totusi, aceasta structura se va baza mai mult pe sinteza dintre factorul amerindian latent si predominanta etnica a latino-americanilor (chiar si in cadrul Statelor Unite) de confesiune romano-catolica. Factorul european nord-american va constitui doar elementul de structura al civilizatiei lumii noi, el urmand sa devina unul marginal din punct de vedere demografic, in contextul ofensivei demografice latino- si afro-americane.

Civilizatia europeana se va baza pe Uniunea Europeana si, asa cum spuneam intr-un articol precedent, pe cinci mari puteri regionale de tip imperial: Germania, Franta, Marea Britanie, Turcia si (de dorit) Rusia. Elementele comune vor fi tipul etnic indo-european dominant, confesiunea crestina (cu ramurile catolica, protestanta si ortodoxa) si toleranta fata de minoritati semnificative de tip turanic si islamic, caucazian sau iudaic.

Civilizatia islamica va cuprinde doua componente distincte: lumea araba, majoritar sunnita, reunita in jurul Egiptului si a unui mare emirat federativ in Peninsula Arabica; lumea persana, majoritar siita, reunita in jurul Iranului (incluzand si Afganistanul, Tadjikistanul si vestul Pakistanului). Entitatile regionale de baza in acest context sunt Organizatia Conferintei Islamice si Liga Statelor Arabe.

Civilizatia africana se va baza pe Uniunea Africana si va include doua state-nucleu: Africa de Sud, pentru zona centrala si meridionala; Nigeria, cu o populatie semnificativa, dar si cu o structura federala complexa, in zona vestica. Elementul coagulant va fi predominanta etnica africana, persistenta unor elemente confesionale animiste (uneori concomitent cu alte religii sau in interiorul lor) si pluralismul cutumelor locale.

Civilizatia sud-asiatica se refera in special la India si spatiul sau de influenta in statele din sudul Asiei (incluzand si estul Pakistanului, Bangladesh, Nepal si Sri Lanka). Elementul predominant in acest spatiu este etnicitatea indiana si religia hindusa, cu minoritati islamice semnificative si mici comunitati budiste sau de alta religie. Structura regionala nucleu poate fi Asociatia pentru Cooperare Regionala in Asia de Sud (SAARC).

Civilizatia est-asiatica va fi poate cea mai interesanta si, totodata, cea mai competitiva structura regionala. Ea se va baza pe forumul ASEAN+3, cuprinzand tarile sin Asia de Sud-Est (printre care si "tigrii" Indonezia, Malaezia, Thailanda, Singapore si Vietnam), dar si China, Japonia si Coreea (reunificata sub influenta Chinei). Evident, China va fi puterea dominanta in acest ansamblu, insa Japonia isi va mentine potentialul de inovare si sfera sa de influenta, in special in zonele maritime, iar Coreea va constitui un motor important de dezvoltare. Din punct de vedere cultural, zona este dominata de grupul etnic sino-tibetan, dar cu importante prezente altaice si malaezo-polineziene, cu o sinteza confesionala intre confucianism, budism (cu diverse tipuri) si alte religii locale (sintoism, samanism) sau islam.

Ar putea exista si o civilizatie sud-pacifica, bazata pe Australia si pe Comunitatea Pacificului de Sud, insa ponderea ei demografica redusa ridica mari semne de intrebare daca aceasta nu va fi, in cele din urma, inghitita de colosul est-asiatic vecin, mai ales in contextul imigratiei chineze. Elementele comune ar fi dualitatea intre europeni si malaezo-polinezieni, cu o importanta orientare maritima.

Ipoteza mea este ca, daca aceste civilizatii vor reusi sa se dezvolte in cadrele regionale amintite, coexistand intre ele intr-un mediu pasnic, am putea asista la o perioada mult mai stabila decat in prezent, iar soarta omenirii ar putea fi mai buna. Insa nu trebuie sa uitam ca oamenii au inca adanc inradacinat in ei instinctul violentei, a carui gestionare reprezinta cheia intregii probleme...