04.11.2010

Patru zile de toamna la Moscova

Saptamana trecuta am fost la Moscova, unde am participat la o conferinta de geopolitica organizata de Asociatia Internationala de Stiinte Politice (IPSA). Cu aceasta ocazie am putut avea o mai buna imagine asupra situatiei din Rusia (sau cel putin din Moscova) si asupra felului de a fi al rusilor din ziua de azi.
Inainte, insa, de a ajunge la Moscova a trebuit sa obtin viza pentru Federatia Rusa, lucru nu foarte usor, mai ales in contextul relatiilor tensionate existente in ultima vreme. Astfel ca, dupa primirea invitatie oficiale, am depus actele si am platit taxa de 25 de euro in dolari americani la cursul zilei (una din mai multele ciudatenii ale ambasadei ruse la Bucuresti), asta insa dupa 15 minute de asteptat in ploaie la poarta. Viza a iesit intr-o saptamana, ce-i drept mai usor decat o viza pentru America...

Am plecat joi dimineata cu avionul companiei Aeroflot. Drumul nu a tinut decat doua ore jumate, ceea ce m-a facut sa realizez ca suntem mai aproape de Moscova decat de Bruxelles. Interesant, nu? Echipajul a fost foarte amabil, iar eu am incercat sa-mi exersez modestele cunostinte de limba rusa... La aeroportul din Moscova m-a intampinat o vreme racoroasa si umeda. Functionarii vamali au fost mai putin severi decat ma asteptam, astfel ca am ajuns cu succes la portile aeroportului. Cum, insa, la casa de bilete pentru autobuz nu era nimeni am luat un microbuz catre prima statie de metrou din zona. Distanta nu era mare, insa traficul a depasit orice asteptari, astfel ca cei 10 km au fost parcursi in nu mai putin de o ora. In acest timp am putut admira orasul industrial Himki, oras tipic sovietic, cu blocuri multe si inalte.

La metrou a fost mai usor si am ajuns la destinatie dupa inca o ora (distantele in Moscova sunt destul de mari, ca pentru o metropola de peste 10 milioane de locuitori). In metrou am putut remarca anunturile sonore care recomandau acordarea prioritatii de stat jos batranilor, invalizilor si femeilor, dar si multimea celor care citeau carti (unele chiar pe e-book!). In rest, vagoane destul de vechi si zgomotoase, galerii inguste ca de mina, inclusiv in cazul culoarelor de transfer si indicatoare exclusiv in litere chirilice (bine ca eu le puteam citi!) mici si putin lamuritoare.

Ajuns la hotel, desi am mentionat ca prefer o camera de nefumatori (in rusa), mi s-a alocat o camera de fumatori in care si din pereti duhnea mirosul de tabac. Incercarea mea de a aprinde televizorul s-a lovit de impedimentul ca bateriile erau consumate. Bine ca aveam eu de acasa, asa ca am rezolvat. In baie, insa, am gasit tot ce imi trebuia, chiar si periute si paste de dinti, lame de barbierit, gel de dus, sapun, foehn... Cautand insa sursa de caldura pentru a mai domoli frigul din camera, am dat peste un lacas sub fereastra, unde existau niste chestii de metal care incalzeau: tehnologie sovietica...

Urmatorul pas a fost cautarea unui birou de schimb valutar, ceea ce am inteles ca se intampla la banca. Odata ajuns, insa, accesul se facea sunand la interfon. Cum nu mi-a raspuns nimeni, am decis sa apelez la automatul bancar, care mi-a devenit un bun prieten in zilele urmatoare. In continuare am ales sa gust din specialitatile locale: bors (mai ales de sfecla), placinta cu carne sau cu cirese, shashlyk (frigarui), cartofi cu branza si unt, suc de tarhon si cvas (un fel de braga din mere fermentate, dar cu gust de must). Bineinteles, nu toate in aceeasi zi...

A doua zi am facut cunostinta cu ceilalti participanti si am traversat orasul schimband metroul la statia Piata Revolutiei (Ploshchad' Rivolyutsi'). Dupa o ora am ajuns la sediul Academiei Diplomatice a MAE rus (MGIMO), situata la marginea de sud-vest a orasului, chiar in momentul in care primii fulgi de zapada si-au facut simtita prezenta. Cladirea, patratoasa si in stil sovietic, pastra inca emblemele sovietice, fapt remarcat si in alte locuri, unde chiar si suvenirurile evoca nostalgia dupa vechiul imperiu rosu. Asta in ciuda faptului ca in interiorul cladirii, sutele de culoare intortocheate purtau nume de strazi din New York... Fascinatia pentru America, fostul rival ideologic, e peste tot, de la reclamele luminoase cu numele "Vegas" la gecile de blugi, tigari si sistemul politic prezidential (exprimat de papusile Matrioshka purtand chipul lui Putin sau Medvedev), la tinerii sarbatorind Halloween-ul in discoteci si la modul in care trebuie sa platesti pentru orice.

De fapt, Moscova mi-a relevat o lume a contrastelor: modern si vechi, nostalgic si futurist, bogat si sarac, sovietic si pro-american. Insa totul exprima un singur principiu determinant: suprematia statului asupra individului. Chiar daca seara unul dintre colegii de conferinta, profesor in indepartatul Vladivostok, imi explica faptul ca rusii se simt acum mai liberi decat oricand in plan personal, faptul ca politicul e dominat de autoritatea statului si verticala puterii reiese de oriunde: de la militienii si bodyguarzii de la fiecare colt de strada (poate explicabil dupa intamplarile cu teroristii ceceni), la necesitatea inregistrarii turistilor la ministerul de interne dupa o zi de sejur, la invalizii tarandu-se pe scarile metroului in lipsa scarilor rulante, la vanzatoarele de la magazin completand rebus si ignorand clientii (mai ales daca nu vorbesti rusa) sau raspunzandu-le acru si plictisit, ca si cum nimic nu ar conta decat trecerea timpului.

Sincer, ma asteptam sa regasesc mai mult din acea fosta maretie imperiala a tarilor rusi, insa am realizat ulterior ca ea nu putea sa se regaseasca decat la St. Petersburg, fosta capitala imperiala. Si totusi, urme din aceasta mostenire am regasit in ultimele doua zile. Astfel, in metrou am putut observa doamne mai in varsta foarte aranjate si elegante, vorbind amabil si respectuos si batrani cu palarie si baston, tineri cadeti in uniforme stralucitoare... In centrul istoric am putut admira maretia Kremlinului, cu bisericile sale aurite si mormintele primilor tari si tarine, strazile cu cladiri in stil baroc si spatiile vaste din jurul cladirilor monumentale, transmitand ideea ca Rusia este prin excelenta un vast teritoriu unde este loc pentru toti, chiar si in Siberia...

Din pacate timpul a trecut foarte repede si nu am putut aprofunda experienta ruseasca, insa am putut aprecia trenul electric care facea legatura cu aeroportul si am putut fi suprins de scanarea corporala in camera de sticla de la vama rusa. Destul de putin, insa, ca si in urma cu 20 de ani, cand am luat pentru prima oara contact cu lumea rusa (sovietica); experienta mi-a relevat aceeasi predominanta a Rusiei Sovietice, rece, mandra si vasta, amintind tuturor de suprematia mijloacelor fizice si materiale asupra spiritului, intr-un proiect care aminteste peste tot de comunism si de parintele sau fondator Lenin (cu statui, strazi si biblioteci ce inca ii poarta numele peste tot), ca recunostinta pentru a-i fi redat maretia vechii capitale a imperiului inexpugnabil din rasarit.