Cu cateva zile in urma m-am aflat in vizita la Stockholm, cu ocazia unei delegatii prilejuita de Zilele Europene ale Dezvoltarii, organizate de Presedintia suedeza a UE. Desi vizita a fost scurta si nepregatita, am avut cateva revelatii care mi-au confirmat o serie de banuieli mai vechi.
Pe langa faptul ca am putut sa revad orasul meu european preferat, atat de curat, bine organizat si plin de oameni relaxati si respectuosi (in ciuda vremii neprietenoase de toamna tarzie), experienta mi s-a parut foarte interesanta, in ansamblu dar si in particular. In cadrul unui panel al diverselor conferinte organizate in pavilionul de expozitii al orasului, am fost placut surprins de una dintre interventii. Venita in urma interventiilor unor oficiali africani, caracterizate de vehementa si constanta criticilor, luarea de pozitie a laureatului cu Premiul Nobel pentru economie din 2006, Muhammad Yunus, a venit ca un moment de inalta respiratie.
Nu sunt un specialist al mediului economic, asa ca dezbaterea imi scapase, insa ideile mele filosofice nu erau departe. Omul din Bangladesh a venit cu niste idei simple, dar foarte concrete. Ideea lui era ca, in lumea actuala, in care totul se rezuma la bani (ca si criteriu de valoare), mai e nevoie si de manifestarea celorlalte calitati umane decat cele implicate in productie si consum. Mai exact, oamenii ar trebui sa se gandeasca si la ceilalti, nu doar la propria inavutire si sa inteleaga, cat nu e prea tarziu, ca mecanismele financiare actuale se bazeaza pe o logica gresita, a profitului, pe cand oamenii au mult mai multe dimensiuni decat cea indusa de balanta bugetara.
In acelasi fel, in ultimii ani, eu insumi am realizat ca simplul accent pe partea materiala a existentei, neglijand spiritul omenesc, e o pierdere imensa care nu poate decat sa ne faca deservicii. Ideea, negresit compatibila cu spatiul hindus in care si-a gasit manifestarea economica (Banca Grameen), nu poate decat sa fie o solutie la actuala criza economica, generand crize politice, sociale si de alta natura in intreaga lume.
Dupa ce toate relele au iesit din Cutia Pandorei, lui Prometeu nu i-a mai ramas decat Speranta. In aceste momente de deznadejde, suntem la fel de dezorientati precum eroul grec, care incercand sa fure Focul a fopst pedepsit de zei. In goana noastra nebuna dupa confort ne-am crezut zei mult prea devreme si ei ne-au pedepsit. Insa, departe de a deznadajdui, ar trebui sa nu uitam ca in orice moment mai exista o speranta de mai bine si, inarmati cu ea, trebuie sa mergem mai departe. In drumul nostru ar trebui sa observam cat de mult am fost izolati de societatea actuala, caracterizata de accentul prea mare pe individ, si sa ne intoarcem la cei din jur, fara de care nu putem reusi.
Astazi in biserici se rosteste Pilda bogatului milostiv, cu ocazia celebrarii Sfintilor doctori fara de arginti Cozma si Damian. Inspirati de aceste modele, ar trebui sa realizam ca nu putem iesi din criza decat acceptand sa facem lucruri pentru ceilalti fara a astepta rasplata imediata si fara a ne gandi neaparat la profit si beneficii. Doar asa vom reusi sa rupem cercul vicios al indatorarii reci fata de creditori si vom realiza economii de capital social, vom reusi sa punem capat sistemului actual expirat si vom crea o noua societate a increderii si prisosintei. Altfel, ne vom intoarce la jungla din care am plecat in timpuri preistorice si vom redeveni fiare fara judecata, la mila destinului implacabil al lantului trofic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu