1 Mai la Olanesti

Ziua de 1 Mai a intrat in randul sarbatorilor traditionale romanesti, intr-o perioada in care natura se trezeste la viata si timpul frumos permite iesiri mai frecvente din mediul citadin. Anul acesta, am decis, impreuna cu sotia, sa mergem intr-un loc pe care il exploram pentru prima oara, Baile Olanesti. Cunoscut, in mod obisnuit, ca baza de tratament pentru persoanele varstnice, locul s-a dovedit a fi, in cele din urma, un colt splendid asezat intre paduri de foioase si conifere, pe malul raului omonim.

De data aceasta, contrar obisnuintei de a merge cu transportul public, am mers cu masina mica in calitate de sofer incepator la al doilea drum mai lung din viata. Obsinuit cu drumurile de ses, ma asteptam ca serpentinele dintre Pitesti si Rm. Valcea sa fie mai dificile. In schimb, am subevaluat comportamentul confratilor soferi din trafic, desi mi-am pus preventiv semnul galben de incepator. Pe autostrada lucrurile au stat destul de bine, facand abstractie de numarul mare de masini, banda din dreapta fiindu-mi prieten statornic in cea mai mare parte a timpului, pana cand am intalnit tiruri sau masini uitate de timp. De la Pitesti, traficul s-a aglomerat simtitor, coloana intinzandu-se pe cativa kilometri.

Din pacate unii confrati, soferi de tir au fost contrariati de prezenta mea in trafic si au inceput sa claxoneze sustinut pentru a ma depasi. Am acceptat acest lucru, desi manevrele lor si ale altor soferi mi s-au parut cel putin iresponsabile. Acest lucru mi-a evidentiat doua lucruri: (a) necesitatea imperativa a construirii cat mai rapide a unei autostrazi intre Pitesti si Sibiu, unde traficul este intotdeauna intens (indiferent de ce sustin alti neaveniti); (b) nevoia unei re-evaluari a soferilor de pe drumurile patriei (in special a celor profesionisti), dintre care majoritatea nu au ce cauta acolo, cel putin din punct de vedere al integritatii psihice...

Ajunsi pe serpentine, coloana care se rasfirase s-a adunat din nou in apropiere de Dedulesti, unde isteria micilor facea ca drumul sa devina greu practicabil. Mi se pare deja exagerat acest mod de a sarbatori prin umplerea burdihanelor, fara a mai lua in seama pe ceilalti si modul lor de a sarbatori. Poate ar trebui ca aceste moduri de "celebrare" sa inceapa sa fie cenzurate printr-o re-educare generala a maselor pentru a aprecia mai mult calitatea. Dar pentru asta ar fi nevoie de un sistem de educatie performant...

Trecand prin Rm. Valcea am avut reale dificultati in identificarea drumului, atat spre Olanesti, cat si spre Bucuresti, la intoarcere. Experienta mi-a amintit de drumul precedent pin Buzau, cand am avut reale dificultati in descoperirea garii centrale... Cred ca ar fi nevoie sa gandim mai bine orasele noastre, sa le facem mai primitoare pentru turisti, altfel riscam sa pierdem acest potential imens pe care il avem. In cele din urma, concediul la Baile Olanesti a fost in regula, poate cu exceptia personalului din restaurante si hoteluri, care poate ar trebui sa inteleaga in cele din urma ca depind de clienti si nu viceversa, si sa fie mai amabili, mai prietenosi, mai deschisi. Totusi, morala experientei este ca ma voi gandi mult mai bine inainte sa plec in concediu prin tara la zile de sarbatoare, cel putin cu masina mica...