29.01.2014

Despre transportul urban ecologic

Asa cum spunea marele scriitor Gabriel Garcia Marquez, gradul de civilizatie al unei tari este dat de gradul de folosire a transportului in comun atat de catre oamenii simpli cat si de catre elite. As indrazni sa plusez fata de aceasta afirmatie si sa spun ca gradul de folosire a transportului in comun ecologic intr-un oras ofera indicii importante despre civilizatia respectivei comunitati. Asta nu inseamna ca aceste indicii sunt o regula absoluta, dar totusi se pot trage concluzii interesante asupra interesului autoritatilor locale fata de conditiile de viata ale cetatenilor pe care ii pastoresc vremelnic.

Pentru a clarifica lucrurile, as preciza ca prin transport urban ecologic inteleg acel tip de transport care dauneaza cel mai putin mediului natural prin producerea poluarii, adica (in ordinea prioritatilor) troleibuze, tramvaie si metrou. Exclud taxiurile, intrucat, ca orice autoturisme care functioneaza pe baza combustibililor fosili, ele contribuie la cel mai mare grad de poluare a aerului si a mediului ambiant. In afara de acest lucru, contrar opiniei majoritatii taximetristilor, ele nu reprezinta transport public (asigurat din bani publici), ci privat (ca si microbuzele).

In vederea evaluarii situatiei din principalele orase ale Romaniei, am intreprins o analiza succinta a transportului in comun disponibil in fiecare dintre ele. Am luat in calcul in principal orasele cu peste 100.000 de locuitori, dar si resedintele de judet si municipiile mai importante. Astfel, cel mai bine la capitolul transportului urban ecologic stau, asa cum era de asteptat, Municipiul Bucuresti, care dispune de retelele cele mai extinse de troleibuz, tramvai si de singura retea de metrou din tara (care, nota bene, ar trebui extinsa in mod prioritar), dar si Cluj-Napoca (troleibuz si tramvai), Timisoara (unde exista si un proiect de metrou sau tren urban), Galati, Ploiesti (ambele cu troleibuz si tramvai) si Craiova (tramvai si troleibuz in proiect). Ceva mai slab stau orase ca Brasov, Baia Mare, Piatra Neamt si Targu Jiu (unde exista troleibuze) sau Iasi, Oradea, Braila, Arad, Sibiu si Botosani (unde exista tramvaie). Totusi, in cazul Iasiului, Brailei si Sibiului, deciziile din trecut de a renunta la troleibuze sunt regretabile, indiferent de justificarile lor punctuale.

Restul municipiilor resedinta de judet stau prost, asta mai ales din cauza deciziilor de a renunta la retelele de troleibuz (Satu Mare, Suceava, Targoviste, Slatina) sau de troleibuz si tramvai in mod concomitent (Constanta). In acest ultim caz, se impune o atentionare a locuitorilor din municipiul respectiv fata de modul in care sunt tratati de autoritatea locala, care prefera sa cotizeze in dreptul comerciantilor de combustibil fosili in loc sa asigure un oras curat. (In acest caz, recunosc, sunt subiectiv, pentru ca e primul loc unde am vazut troleibuze cand eram mic si disparitia lor a constituit un soc pentru mine, asemanator celui de dupa demolarea unui monument care nu mai poate fi recuperat) Asta in timp ce orase mult mai mici, precum Medias (care nici nu e resedinta de judet - nota bene) inca folosesc troleibuze sau proiecteaza introducerea lor (Vaslui). In alte municipii nici nu s-a pus, insa, problema unui astfel de transport.

Consider ca modul in care municipalitatea asigura mijloace de transport ecologic trebuie sa constituie un criteriu important in selectarea celor care ne reprezinta. Nu de alta, dar s-ar putea sa ne trezim ca locuim in orase in care aerul e greu de respirat si in care copiii nostri trebuie sa traiasca si sa se dezvolte normal, ceea ce e aproape imposibil. Bineinteles, existenta acestor mijloace de transport concomitent cu cele poluante nu rezolva complet problema. Dar asta e o alta discutie la care poate voi mai reveni ...