Retragerea unui Sir

Evenimentul principal al ultimelor zile in fotbalul mondial pare a fi, dincolo de rezultatele sportive punctuale, retragerea marelui antrenor Sir Alex Ferguson de la conducerea legendarei echipe Manchester United. Contextul in care are loc retragerea merita cel putin cateva randuri pentru ca posteritatea sa poata aprecia la justa valoare modelul stabilit de vajnicul antrenor scotian intr-un sport in care conceptul de fair-play pare a fi apus (cel putin in unele colturi ale lumii).

Sir Alex se retrage dupa 27 de ani de cariera exceptionala la carma unei echipe pe care, in 1986, a preluat-o intr-o situatie dramatica si pe care a transformat-o in cea mai titrata echipa engleza a tuturor timpurilor. Spun asta in conditiile in care eu sunt suporterul marii rivale a mancunienilor, F. C. Liverpool. Insa, chiar si din postura unui adversar, nu poti decat sa te inclini in fata unei asemenea performante remarcabile, realizate pe parcursul a mai mult de un sfert de secol. Sir Alex a marcat in mod decisiv istoria fotbalului englez si mondial si a dus stacheta undeva foarte sus, la un nivel greu de atins de orice alt antrenor.

Dincolo de cifrele greu de egalat, Sir Alex ne ofera niste lectii demne de urmat, nu doar in calitate de animatori ai fenomenului sportiv, ci si din punct de vedere uman. Astfel, performantele realizate sunt rodul multor momente de cumpana, atunci cand totul parea pierdut. Succesele se alterneaza cu esecurile, insa acestea din urma nu sunt decat posibilitatea unui nou inceput, a istoriei unui nou succes. Exemplul cel mai concludent este finala Ligii Campionilor din 1999, cand echipa lui Sir Alex a intors rezultatul in ultimele secunde ale meciului, cand putini mai credeau intr-un alt deznodamant decat esecul. Increderea in propriile forte este principalul atu imprimat de antrenorul scotian echipelor sale, de-a lungul timpului.

Pentru noi, traitori intr-o alta dimensiune, mult mai meschina, a spatiului european, lectiile ar trebui sa se refere la timpul necesar pentru a construi ceva durabil, fara a fi nevoie de un sacrificiu uman suprem, evitand schimbarile bruste care nu ne-au facut decat rau in toate timpurile. O alta lectie este decenta de a simti momentul cand trebuie sa ne retragem dintr-o anumita pozitie, de a realiza ca nimeni nu este de neinlocuit, pentru a evita sa devenim penibili prin eternizarea in anumite functii (indiferent de rezultate). Este lectia de a ne constientiza limitele umane, stabilite de legile fizicii, de a nu ne considera centrul universului, nici chiar atunci cand ne apropiem de acesta (sau doar asa credem noi). Pentru toate acestea, un mare "Thank you, Sir Alex!"