In anumite momente ale existentei de zi cu zi, fiecare dintre noi se opreste si isi evalueaza nivelul la care a ajuns din diverse puncte de vedere: social, profesional, personal, spiritual. Este normal ca acest lucru sa se petreaca, din timp in timp, pentru a vedea daca ceea ce ne-am propus a fost sau nu realizat si ce ar trebui sa facem in continuare.
Uneori evaluarea pe care o facem releva faptul ca nu ne-am atins scopul propus sau ca l-am realizat doar partial. Totusi, in ciuda analizei pe care o facem (acei dintre noi care au ragazul sau capacitatea), nimic nu pare a justifica rezultatul final. Este suficient sa luam fiecare ingredient folosit pentru atingerea scopului, sa evaluam modul in care a fost folosit, si sa vedem ca, desi reteta a fost respectata, nu am reusit sa dam nastere ansamblului. De ce?
Oamenii de stiinta pretind deseori ca pot anticipa orice, ca totul poate fi cuantificat si rationalizat pentru a explica orice. Din pacate ei se rezuma, de prea multe ori, la partea materiala a lucrurilor, la ceea ce este vizibil si tangibil, uitand ca lumea este mult mai mult decat atat. Exista, din pacate sau din fericire, si o latura irationala a existentei noastre, care poate oferi raspunsuri acolo unde stiinta incepe sa orbecaiasca.
Irationalul reprezinta acea parte din noi care nu tine cont de nici o logica stiintifica, partea care vibreaza involuntar atunci cand suntem martorii unui fenomen sau a altuia. Exista vibratii comune tuturor si vibratii specifice fiecarui individ, care nu tin cont de felul in care ne comportam de obicei (comportamentul fiind, el insusi, doar un mod artificial prin care am fost invatati sa ne raportam la ceilalti, in urma procesului educational). Raspunsul pentru fiecare impuls se gaseste partial in genele noastre, care ne transmit atitudini de-a lungul generatiei, rasei sau speciei. O alta parte importanta rezida in mediul in care fiecare dintre noi creste si se dezvolta, care isi lasa inevitabil amprenta asupra psihicului nostru. In acest fel pornirile noastre sunt multiplicate prin nuantare intr-o multitudine de atitudini, unele constiente, altele inconstiente si care apar ca reflexe in anumite situatii.
Psihanalistii sustin ca efectele pe care societatea le are asupra noastra pot fi descompuse si anulate ulterior. Cred ca este mai mult o impresie si o falsa profetie autosugestionanta. Intr-adevar, in lumea de azi, intalnim adesea falsi profeti care ne propun scheme dupa care sa gandim, ca si cum psihicul uman ar putea fi supus in intregime unor reguli rationalizante si controlat. In realitate, instinctul ramane in stare latenta pana in momentul in care, sub presiunea evenimentelor, rabufneste.
Oricare ar fi opiniile noastre si orice am dori sa credem despre noi, nu trebuie sa uitam niciodata ca, in calitatea noastra de fiinte umane, suntem supusi unor limite inerente care se afla sadite adanc in noi insine. Si oricat am incerca sa schimbam ceva, pentru a produce o schimbare in vietile noastre, pentru a ne feri de deziluzii sau pentru a atinge obiective inalte, stabilite de noi sau de cei din jur (care ne influenteaza, inevitabil, oricat am crede ca suntem imuni), tot ceea ce putem realiza se afla intiparit in abilitatile noastre native sau dobandite conjunctural. Singura problema este ca noi nu vom sti niciodata care sunt ele pana in momentul in care vom privi restrospectiv intreaga noastra existenta, ceea ce (din pacate pentru stiinta) nu se va petrece decat postum.
Cel mai intelept lucru, pentru mentinerea sanatatii noastre mentale in aceasta lume nebuna in care totul se afla intr-o miscare haotica (browniana sau nu), este sa realizam in orice moment ca locul unde ne aflam in prezent este maximul care putea fi realizat in conditiile date si ca daca nu il vom aprecia la adevarata sa valoare, de caramida in edificiul existentei noastre pe termen lung, atunci nu vom avea nici o satisfactie niciodata si nu vom putea sa valorificam la maximum aceasta viata de care ar trebui sa ne bucuram in fiecare zi in care putem respira, ne putem misca si in care putem crea ceva nou, aducandu-ne astfel contributia la evolutia universului (care, intre noi fie vorba, nu conspira deloc pentru realizarea scopurilor noastre, ci doar observa si compenseaza partile esentiale, la nivel general uman).
