06.03.2009

Despre nepotism


In cursul ultimelor zile, unul dintre subiectele dezbatute indelung de catre opinia publica a fost cel al avansarii unor rude sau apropiati ai anumitor oameni politici in posturi cheie ale administratiei publice. Fenomenul nu este nou si poarta generic numele de "nepotism".

Faptul ca majoritatea oamenilor au o incredere mai mare in mebrii propriei familii nu este rau in sine si nici de condamnat. Insa este vorba de relatia familiala si de nimic mai mult. Poate uneori, in anumite domenii, care necesita o ucenicie mai indelungata sau o transmitere din tata in fiu a unui mestesug, ori in cadrul anumitor asociatii familiale de productie, relatiile respective pot fi folositoare. Insa cand vorbim de politica de stat, aici nu mai e loc de asa ceva.

Relatiile de familie se caracterizeaza pe afectivitate si pe factorul emotional, in general. Politica de stat necesita o pondere covarsitoare a elementului rational. De aici intervin o serie de probleme care, oricat ar fi ele ignorate de catre clasa politica incompetenta din prezent, afecteaza calitatea actului de guvernare.

Promovarea rubedeniilor sau apropiatilor in posturi cheie ale administratiei de stat reprezinta una dintre manifestarile clasice ale fenomenului coruptiei. Din moment ce scopul nu este eficienta, ci profitul grupului de apartenenta, este evident ca activitatea nu se poate desfasura decat in scop privat, dand nastere unor foloase personale necuvenite.

In orice societate civilizata, pentru accederea in functii publice este nevoie de indeplinirea anumitor criterii de competenta care sa asigure desfasurarea in bune conditii a activitatii respective, in folosul cetatenilor. La noi, insa, se pare ca este o axioma sa se faca promovari pe criterii de relatii, uitandu-se faptul ca de pe urma rezultatelor obtinute depinde viitorul tuturor.

Dar probabil ca unii nu vad viitorul decat in plan personal si pe termen scurt. Altfel nu se explica avalansa de promovari ale unor tineri care nu au nimic in comun cu domeniile respective, decat faptul de a fi prieteni cu seful sau chiar nepot/nepoata a acestuia. Desi in ultimii ani se vorbea de nevoia de improspatare a clasei politice, felul in care se realizeaza in prezent aceasta este cel putin pervers. Este vina intregii societati, care nu mai stie sa formeze noile generatii, pe de o parte, si a tinerilor care nu pot sau nu vor sa discearna intre ce inseamna o comportare decenta si una reprobabila. Oportunismul pare sa fie cuvantul dominant, iar calitatea nu mai conteaza. Aceasta tendinta nu ar trebui sa ne mire, din moment ce principalele valori cultivate de societate in prezent sunt inavutirea rapida si imoralitatea.

Chiar si mediul universitar s-a lasat calcat in picioare si atribuie diplome pe banda rulanta unor ageamii cu pedigree sau unor sponsori, indiferent de abilitatile lor. Uneori ma intreb daca obtinerea acestor diplome de excelenta de catre persoane cu un nivel intelectual atat de scazut si cu o lipsa de educatie atat de evidenta (dar cu mult tupeu obraznic!) nu cumva anuleaza valoarea distinctiilor respective cu totul. De fapt, astazi societatea romaneasca sufera in primul rand de pe urma lipsei unor repere de calitate si de merit. Pana nu vom reusi sa revenim la niste standarde decente in acest domeniu nu avem nici o sansa sa avansam in directia buna.

Cat despre cei care cred ca obtinerea unei functii de pe urma relatiilor sau bifarea unui anumit nivel doar pentru a fi adaugat la CV in vederea obtinerii unor recompense materiale substantiale, nu ii invidiez pentru ca, pe termen lung, demersul lor este falimentar. Ei nu ar trebui sa uite ca totul este trecator, ca azi poti fi in varf si maine poti ajunge in fundul prapastiei, si ca in cele din urma doar valoarea intrinseca a unui om si caracterul sau isi va spune cuvantul, dincolo de armatele de consilieri angajati sa acopere goliciunea intelectuala a "nobilimii vremelnice". Deci nu va bucurati de foloasele efemere ale momentului, caci va veni si vremea judecatii... Mai ales pe timpuri de criza...