23.11.2007

Libertatea


Vietile noastre din prezent sunt marcate de anumite elemente care ma fac sa reafirm faptul ca de fapt libertatea nu mai exista si ca suntem prizonierii unui sistem din care nu putem iesi (decat cu picioarele inainte...). Crearea unor interdependente multiple intre oameni si produsele de consum duce la dependenta fata de acestea. Practic, nu mai putem trai fara anumite bunuri, ceea ce ne face vulnerabili la potentialul de santaj al sistemului. In targul de zi cu zi al constiintelor noastre cu "drogurile" de care avem nevoie, cel care pierde este psihicul nostru, care odata inlantuit incepe sa rabufneasca in momentele critice, exact cand ne asteptam mai putin. Anesteziati de cordonul ombilical care ne leaga de sistem nu mai suntem in stare sa percepem pericolul in care ne aflam sa ne dezintegram sub aspect moral. Insa rezultatul vine mai tarziu cand, constientizand faptul ca suntem doar prizonierii sistemului si nu mai putem iesi din el, nu mai avem decat solutia de a ne sacrifica existenta fizica... Sau putem continua, devenind o parte a sistemului, la fel de amorala ca si acesta, fara nici o pretentie de autenticitate sau integritate, care s-au pierdut de mult, odata cu abandonarea existentei pastorale...

Duminica

Daca ar fi sa aleg, mi-as dori sa mor intr-o duminica seara. Pentru ca vine la sfarsitul saptamanii, intr-o zi de odihna, in care as fi impacat si nu mi-as dori sa mai incep o alta saptamana, cu alte griji si alte proiecte. Ar fi ca o incununare a intregii vieti, ca un final fericit al unei povesti, ca o completare a unei existente finite. Si, intr-un fel, mi s-ar parea ca o duminica infinita, fara sfarsit...

Sfarsitul


Analizand relatiile interumane din jurul meu, am fost mirat si oarecum intristat sa realizez ca ceea ce gandeam acum 5 ani despre oameni s-a dovedit a fi adevarat: odata cu asa-zisa "evolutie" a speciei suntem de fapt pe cale sa revenim la pornirile primare, care ne apropie mai mult de regnul animal decat de divinitate. In mod concret, accentul exagerat pe valorile materiale ne face sa regresam, sa ne cantonam intr-o existenta compusa mai mult din reflexe decat din analiza constienta. Cred ca acest proces, dincolo de influenta societatii asupra noastra, izvoraste din insasi structura fiintelor umane, reprezentand butonul de auto-distrugere, pomenit in Biblie la capitolul cunoscut indeobste sub numele de "sfarsit al lumii". Sub masca progresului si a civilizatiei se ascunde, in fapt, insasi sinuciderea noastra ca specie, lucru firesc, avand in vedere ca totul are un sfarsit. Insa felul in care se petrece acest proces nu este deloc demn de miturile eroice pe care ne place sa le veneram cu atata emfaza; el se bazeaza pe suprematia instinctelor de supravietuire si procreere asupra ratiunii.
Instinctul de supravietuire este un motiv suficient pentru individualismul nostru si tendinta de a-i anihila pe ceilalti in setea noastra de a atinge suprematia. Intr-un fel aceasta "selectie naturala" nu face decat sa aleaga cele mai puternice instrumente ale auto-distrugerii, eliminand factorii care ar putea devia "evolutia" catre alte cai, mai sinuoase si mai "nesigure". De fapt aceste cai ar intarzia doar sfasitul... E oarecum ironic faptul ca instinctul nostru de supravietuire ne va aduce in cele din urma moartea.
Poate parea surprinzator ca instinctul de procreere sa fie indreptat catre auto-distrugere. In fond, nasterea constituie inceputul, originea, viata. Dar drumul pana la procreere ne arata ca, de fapt, el este bazat tot pe o selectie, de data aceasta mult mai subtila, a genelor. Prin alegerea exemplarelor cele mai puternice, insuflata de parintii naturali viitoarelor mame, femeile nu fac decat sa aleaga instinctiv raspandirea genei celei mai puternice, al carei scop final este auto-distrugerea. Si astfel, aceasta matrice foarte eficienta elimina "uscaturile" si consolideaza schema fundamentala a existentei limitate a omului pe pamant.
Desi acest scenariu poate parea destul de departe de realitate (in varianta ei materiala, care unora le este suficienta - ei fiind strans legati de matrice), el nu este decat rezultatul unei analize detasate a slabiciunilor omenesti. Astfel poate fi explicata marginalizarea grupurilor "neproductive" de asceti si de intelectuali "demodati", care s-au desprins de matrice si trebuie exterminati de restul speciei, pentru ca planul final sa reuseasca. In aceste conditii, nu-mi ramane decat sa astept sfarsitul, oricare ar fi acesta...

Sansa vietii

Asteptarea "sufletului pereche" seamana cu asteptarea unui nou Mesia. Important e, insa, sa crezi cu adevarat pentru ca, dupa aceea, totul vine de la sine si se transforma in... "sansa vietii"...

Manipularea

Oamenii din ziua de azi sunt din ce in ce mai mult afectati de ceea ce vad la televizor sau in presa. Suntem martorii aparitiei unor noi mituri postmoderne care ne influenteaza din ce in ce mai mult viata. Problema este ca, in acest fel, personalitatea noastra are de suferit cel mai mult. Prin adoptarea stilului anumitor modele si idoli si a preferintelor lor, de fapt ne instrainam fata de noi insine. Incetam sa mai reprezentam elemente unice ale universului si devenim una cu marea masa de persoane identice una cu cealalta, creand o lume in care satisfacerea unor nevoi gregare este tot ceea ce ne intereseaza. In lumea de azi s-a creat un mit al omului simplu care, intr-un fel sau altul, se imbogateste si devine print. Sau a femeii din popor frumoasa si desteapta care il intalneste pe Fat Frumos, cu bani si mertzan, si traiesc fericiti pana la sfarsitul vietii (sau al contului, mai bine zis!)... De fapt realitatea este mult mai complexa si instinctele din noi incearca sa ne comunice ca ceva nu in regula. Problema e ca suntem in asa masura conectati la matricea sistemului, incat daca ne-am rupe de ea ne-am simti pierduti. Din fericire mai exista si voci critice, insa ele sunt tot mai putine. Ar fi cazul sa ne trezim daca nu vrem sa descoperim, la un moment dat, ca ne-am trait vietile fara nici un rost, doar ca sa facem umbra pamantului...

Progresul

Desi se spune adesea ca progresul este un lucru bun, realitatea este mult mai nuantata. Se uita ca, odata cu progresul, se mai si pierde cate ceva. Progresul inseamna si o goana continua dupa confort cu orice pret. Confort material si confort spiritual. Insa confortul dus la extrem inseamna si mai putina educatie, dar mai multi bani, mai putina munca si mai multe rezultate imediate, mai putina suferinta, dar si mai multe vicii. Se cauta prea mult castigul facil, care este reflectat excesiv in mass-media, si se uita ca, uneori, mai important decat rezultatul este mijlocul, maniera, modalitatea in care este obtinut el. De fapt viata nu inseamna doar o tranzitie confortabila intre nastere si moarte, ci mult mai mult, un drum in care trebuie sa acumulezi cat mai multa cunoastere pentru a putea aduce un plus celorlalti, societatii in ansamblu, chiar si cu sacrificiile inerente, cu cedari, cu suferinte, cu greutati. Ele fac parte din viata. Altfel, viata nu mai are rost si e doar un fragment nesemnificativ si monoton din istoria societatii umane...

Echilibrul

Fiecare lucru are rostul sau in viata la timpul sau si in cantitati adecvate. Insa atunci cand refuzi sa admiti acest adevar totul merge anapoda si ti se pare ca viata ta nu are nici un rost. Indiferent de ce realizari ai avea intr-un domeniu de predilectie, daca in celelalte domenii realizarile sunt mai aproape de multimea vida, restul nu mai are rost. Domeniile principale ale vietii unui om sunt afectivul (viata de familie), rationalul (cariera), materialul (sanatatea) si spiritualul (echilibrul psihic). Daca in sfera carierei nu exista satisfactie, atunci viata de familie va fi afectata de frustrari, sanatatea se va degrada in mod accentuat iar spiritualul o va lua razna. Daca in sfera sanatatii nu exista echilibru, atunci viata de familie va fi mai grea, cariera va fi dificil de realizat, iar psihicul va avea de suferit (conform maximei "minte sanatoasa in corp sanatos"). Daca in sfera spirituala nu exista stabilitate, atunci viata de familie devine un calvar, de cariera nu poate fi vorba, iar sanatatea fizica este irelevanta.

In sfarsit, daca in domeniul afectiv nu exista un echilibru, atunci realizarile din cariera devin o monotonie plictisitoare, sanatatea este de prisos, iar psihicul incepe sa se destabilizeze. E ca si cum ai merge prin desert fara sa stii unde vei ajunge si daca vei ajunge vreodata undeva...

Rostul

Exista multe adevaruri pe lumea asta. Din pacate fiintele umane nu le pot sti pentru ca nu au capacitatea naturala de a le descoperi. Singurul lucru pe care il pot face oamenii este sa isi traiasca viata asa cum e ea si cum considera ei ca trebuie sa fie si sa spere ca ea are un rost. De fapt totul are un rost pana la urma numai ca nu ne dam seama de el. O picatura intr-un ocean nu inseamna nimic. Insa toate picaturile la un loc formeaza un ocean intreg...

Binele si raul

In societatea actuala multe lucruri nu mai reprezinta ceea ce continutul lor lexical indica. Mai precis, notiunile de bine si de rau au suferit o metamorfoza atat de mare incat problema valorilor morale a ajuns sa fie luata in derizoriu de multi. Totusi, valorile morale nu au disparut si nici nu si-au pierdut substanta. Substanta si-au pierdut-o doar definitiile de bine si de rau. Insa, daca pastram neatins nucleul clasic, putem concluziona ca ceea ce ni se prezinta astazi ca fiind bine este de fapt rau, iar ceea ce ni se spune ca este rau ar putea de fapt sa fie bine. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa fim mai atenti la continutul concret. Asa ca take care! Nothing is what it seems to be!

Globalizarea

Globalizarea este un fenomen foarte parsiv. Ea produce efecte devastatoare asupra vietii noastre de zi cu zi. In primul rand se produce o uniformizare in gandirea marii majoritatii care devine mai usor de manipulat. In al doilea rand suntem constransi sa folosim produsele unei economii de consum, produse care nu sunt de cea mai buna calitate. In fond filosofia economiei de consum este sa uzezi produsul sa-l arunci si sa iei altul. Efectele sunt dezastroase pentru mediu nu mai spun pentru individ. Daca e sa vorbim de sentimente, si aici a patruns economia de consum. Tindem sa ne facem relatii sa le consumam si sa le abandonam. Cand de fapt ceea ce da savoare unei relatii este perpetuarea ei in timp. De fapt globalizarea nu e altceva decat noua inchisoare a timpului nostru. Ce sa mai vorbim de libertate? Totul e aparent!